SINGURĂTATE ÎN DOI

De multe ori se întâmplă ca în relația de cuplu cei doi parteneri să simtă că sunt mai singuri decât dacă ar trăi singuri.Da, este la prima vedere un paradox, pentru că a fi uncuplu include din start a împărtășii credințe,valori comune, intimitate fizică, spirituală,emoțională, activități împreună și….cel mai important o conectare profundă cu ființa celuilalt, o dăruire și înțelegere pentru resursele și nevoile partenerului.În schimb, a fi singur înseamnă a nu avea în cine să te oglindești sau cum să îți reflectezi imaginea, a nu putea să creezi ceva din două universuri diferite.

Te invit în acest articol să dezbatem sentimentul de singurătate în cuplu din mai multe perspective,având ca poli de referință următoarele limite : singurătate vs. însingurare, singurătate vs. solitudine, singurătate vs. independență și singurătate vs. toxicitate

SINGURĂTATE VS. ÎNSINGURARE 

Dacă am stabilit că singurătatea în cuplu apare atunci când există o deconectare emoțională între parteneri, adică poți fi fizic aproape de cineva, dar dacă legătura emoțională sau comunicarea reală lipsesc, apare acest sentiment de izolare.Acea stare de angoasă care îți spune că lucurile s-au schimbat, că universul celuilalt și-a închis porțile pentru tine și nu mai dorește sau nu mai poate să fie conectat la universul tău. Însingurarea însă este un proces mai adânc, care implică o retragere activă în sine, o alegere conștientă sau inconștientă de a te izola emoțional.Aceasta poate fi în cuplu o etapă de resetare emoțională, de tumult și conflict interior sau chiar un început de conștientizare a incongruenței din relații.Adică este posibil ca însinguarrea să ne arate că partenerul a realizat că nu se mai află în relația dorită, cu persoana dorită și are dificultăți în a se confrunta cu acest aspect și a îl rezolva, dar poate fi și o perioadă în care problemele interioare de diverse

Când într-o relație nu mai există spațiu pentru împărtășirea autentică a gândurilor și emoțiilor, unul sau ambii parteneri pot începe să se însingureze. Lipsa de vulnerabilitate, evitarea discuțiilor importante sau a problemelor nerezolvate poate duce la construirea unor „ziduri” interioare. În timp, aceste ziduri devin tot mai groase, distanțându-i pe cei doi și amplificând sentimentul de singurătate.

De aici se naște întrebarea : dacă s-a rupt conexiunea dintre parteneri, oare mai poate fi ea sudată?Și dacă da, ce anume este esențial pentru refacerea conexiunii? 

Dacă există de ambele părți dorința de reconectare, cu siguranță se poate munci la refacerea acesteia.Este un proces complex, de durată, personalizat și care nu are predictibilitate.Este totuși important să reținem că procesul este important și conștientizarea pașilor parcurși, pentru că, indiferent de rezultat, un proces reușit înseamnă că partenerii au reușit să parcurgă fiecare dintre ei, pentru el, un drum al autocunoașterii și, da, paradoxal, reușita procesului poate să nu ducă la reconectarea celor doi, ci poate doar la reconectarea cu ei înșiși.