Cele patru elemente care țin relația pe minus !

Te invit în cele ce urmează să analizăm o problemă actuală a cuplurilor din ziua de astăzi, și anume : ce anume ne împiedică săne înțelegem mai bine !

Bineînțeles că există nenumeroase elemente care fac ca o relație să fie mai mult sau mai puțin bună din punctul de vedere al cel puțin unui partener și cercetările și studiile de specialitate vorbesc despre aceste elemente în mod specific, nu numai calitativ, dar și cantitativ,cu măsurători, cifre, ipoteze verificate.

Pentru a ne asigură că vorbim despre aceleași lucruri, haide să facem ,pentru început o distincție între termeni:

1.Ce înseamnă o relație bună ? În psihologie cuvântul  ” bună “poate avea exterm de multe valențe.Pentru a ne încadra în domeniul psihologic, îți propun să îl înlocuim cu satisfăcătoare.Adică, dacă o relație pe care o ai în majoritatea situațiilor și timpului  este considerată pentru tine ca un plus de viață, o poți numi satisfăcătoare.

2. Ne raportăm aici la realitate, nu la idealuri utopice în care totul este roz,nu există certuri,dileme,probleme. În orice relație normală există și un anumit grad de toxicitate, există conflicte, probleme, divergențe .Diferența o face granița personală-pănî unde este pentru mine benefică această relație și ceea ce se întâmplă în ea ?

Dacă ne-am aliniat concepțiile, haide să vedem care ar putea fi cei patru factori care aduc minusuri în relația ta și în sfera satisfacției în relație.

1.CRITICISMUL

Acest aspect al comunicării cuprinde evaluările negative și judecățile asupra comportamentelor sau trăsăturilor partenerului. În cadrul relațiilor de cuplu, criticile constante pot submina sentimentul de valoare și siguranță a partenerului, generând o climă de ostilitate și defensivă.Partenerul nu numai că simte că nu se ridică la înălțimea așteptărilor celuilalt și astfel începe să scadă stima de sine, dar se poate simți singur, neacceptat, invalidat, fără valoare și astfel va avea comportamente conforme acestor emoții, îndepărtându-se sau poate, agățându-se excesiv de partener, în funcție și de personaliattea sa și de stilul de atașament.

SOLUȚIA LA CRITICISM

Fapta vs. ființă, Afirmațiile cu EU 

Ce altă metodă putem utiliza pentru a nu recurge la criticism ?

Explică partenerului tău exact ce cuvinte, atitudini, comportamente te-au deranjat.Nu vorbi despre calitățile sale sau felul lui d e a fi, ci doar despre ceea ce a făcut.De asemenea afirmațiile vor începe cu EU, exprimând doar ceea ec tu ai simțit, gândit.Este important să diferențiem fapta și ființa ,iar exprimarea cu EU expune doar din universul nostru, fără a transpune sau crea presupuneri despre ce a vrut, gândit celălalt.

2.DISPREȚUIREA

Disprețul se manifestă prin expresii de superioritate morală sau estetică și poate include sarcasmul, insultele și gesturile de batjocură. Acest aspect al comunicării este asociat cu un nivel ridicat de conflict și stres în relațiile de cuplu și este adesea predictor al deteriorării relaționale.O atitudine sau un comportament disprețuitor în cuplu îl va face pe partener să se simtă nu doar jignit, ci umilit, anulat și absolut deloc în siguramță sau considerat pe picior de egalitate cu celălalt, ceea ce din start scindează în mod drastic încrederea,siguranța și întreg modul de funcționare al cuplului.Disprețuirea va crea o falsă ierehizare a valorii partenerilor, unul mai presus decât celălalt, iar devalorizarea este una dintre cele mai grele răni pe care cineva le poate îndura.Lipsa de respect, apreciere pe care disprețuirea o reflectă sunt acțiuni sigure pentru ca relația de cuplu să se finalizeze. ATENȚIE! Disprețul nu înseamnă doar cuvinte nepotrivite,jigniri,porecle,ci gesturi,mimică,atitudini și tot ce ține de nonverbal și paraverbal și transmit lipsa de respect !

SOLUȚIA LA DISPREȚUIRE 

RESPECTUL

Dacă într-adevăr ții la partenerul tău, înseamnă că îl și poți respecta ca persoană unică și diferită d etine.Respectul s etraduce atât prin acceptarea unor granițe sănătoase personale, susținereadezvoltării partenerului, cât și prin acceptarea diferențelor acestuia și comunicarea printr-un feedback constructiv.

3.ATITUDINEA DEFENSIVĂ

Atunci când unul sau ambii parteneri adoptă o atitudine defensivă în timpul unei discuții sau confruntări, aceasta poate împiedica progresul către soluționarea conflictului sau înțelegerea reciprocă. Mecanismele de apărare pot fi activate în urma unei percepții de amenințare la adresa propriei identități sau integrități emoționale.Astfel fiecare dintre parteneri este orbit de emoțiile conflictului și nu poateacționa rațional.Mai mult de atât, nicunul dintre ei nu este dispus să își asume responsabilitatea pentru propriile fapte și modul în care acestea au contribuit la conflict.Astfel îți poți imagina că este un joc de ping-pong în care, în loc de minge, se aruncă vina de la unul laaltul, ca doi copii care deși iubesc jocul împreună nu doresc să recunoască că au greșit.Atitudinea defensiva este de fapt, în traducere psihologică, frica de a nu afișa vulnerabilitățile, astfel părând mai puternici prin jucarea unui rol, decât prin autodezvăluire și expunerea sinelui către partenerul în care, se presupune că avem încredere.Într-o relație în care ne simțim în siguranță, ne putem expune cu toate vulnerabilitățile, nefiind nevoiți să ne creăm o mască de putere pentru a ne simți protejați.În cazul în care avem nevoia să ne simțim protejați, este clar că simțim un pericol și în acest punct ar trebui să ne întrebăm dacă pericolul este din exterior sau din interior, adică cât adevăr și implicare este în relația noastră și dacă ne cunoaștem cu adevărat între noi, iar la varianta pericolului din interior, ce nevoi neîmplinite, răni, frici încă purtăm în noi și le proiectăm în partener ? De asemenea rolul de victimă pe care îl ia cel care întră în defensivă îl îndepărtează de a fi matur și a își exercita responsabilitatea.A greși este omenește, însă diferența o face dacă vrem să reflectăm la greșelile noastre, săanalizăm șisă înlcuim comportamentul.

SOLUȚIA LA ATITUDINEA DEFENSIVĂ

4.REFUZUL DE A COMUNICA AL PARTENERULUI

Refuzul comunicării în momentul unui conflict sau când unul dintre parteneri dorește să lămurească sau rezolve o problemă poate fi, cu siguranță și semnul imaturității emoționale, psihice, dar și (în unele cazuri) o tehnică de manipulare a partenerului, pentru a îl face să sufere, ca mai apoi, tot cel care i-a produs rănile să ia rolul de salvator, dar această din urmă variantă necesită o altă discuție, într-un alt articol.Dacă partenerii au parcurs deja, din păcate, toți cei patru pași și au ajuns deja la ultimul, nu este de mirare că unul dintre ei măcar, aplică ca acestă tehnică, adică rupe comunicarea. Dacă, însă acest comportament de a refuza comunicare este des folosit sau a  devenit o obișnuiță datorită modului în care se comunică în acel cuplu, deja putem vorbi (așa cum am menționat câteva rânduri mai sus) și de manipulare.

SOLUȚIA LA REFUZUL DE A COMUNICA

Oferă timp celuilalt și luați o pauză pentru a vă putea așeza emoțiile trăite. Reflectarea la situație, la reacțiile avute și la emoțiile avute este un moment foarte important care oferă șansă repoziționării și reluării comunicării dintr-o altă perspectivă.

Comunicarea între parteneri poate fi doar emoțională-atunci când emoțiile escaladează, și nu mai putem acționa raional, iar comunicarea orientată spre soluții, rațională are loc abia atunci când acceptăm și înțelegem ceea ce am trăit și de ce,pe plan emoțional.

Încazul în care refuzul de a comunicare face parte din personalitatea individului, poate fi vorba aci și despre stilurid e atașament, adică modalități prin care am învățat să reacționăm la relațiile cu persoanelecare ne oferă sau ar trebui să ne ofere siguranță, iubire,respect.