Schimbări psiho-emoționale la începerea școlii

Începerea unui nou an școlar este o provocare la nivel emoțional atât pentru părinți, cât și pentru elevi . Iată câteva elemente care la început de an școlar  ne scot din zona ne confort pe care vacanța ne-o oferă:

• reluarea programului de trezire la oră fixă dimineața

• reorganizarea programului zilnic

• reluarea orei de culcare

• conformarea la regulile instituției

• relaționarea cu o paletă largă de personalități ale colegilor

• relaționarea cu numeroase figuri de autoritate reprezentate de părinți 

• gestionarea timpului școlar și activităților de pauză

• acceptarea consecințelor propriilor fapte

Toate acestea și multe altele ne conferă o expunere la numeroși stimuli externi cu care nu aveam contact pe perioada vacanței, și ne provoacă astfel să reluăm legăturile neuronale pe care o perioadă nu le-am mai folosit sau să creăm altele noi. Mă refer aici bineînțeles la faptul că în timpul vacanței copilul se află în mijlocul familiei, acolo unde  rolurile sunt bine stabilite, unde greșelile nu au neapărat consecințe, acolo unde este mereu în siguranță și există mereu un adult care să îl ajute sau chiar să fie responsabil în locul copilului.

Ce se întîmplă la nivel emoțional cu copilul atunci când începe școala ?Care sunt situațiile sau elementele care îi crează emoții puternice și chiar stări de anxietate ?

În primul rând dacă ne referim la copiii care încep un nou ciclu de învățământ, aceștia intră într-un colectiv nou, total necunoscut, cu profesori noi, reguli și cerințe noi.Astfel rolul pe care ei îl joacă acasă și care este predefinit deja, ca o setare de bază, la școală se pierde, iar copilul va trebui să caute, probeze, experimenteze ce rol va juca în colectivul clasei sale și cum se va raporta la fiecare figură de autoritate-ne referim aici la profesori.

De asemenea, școala devine spațiul în care copilul experimentează ceea ce înseamnă consecințele faptelor sale și astfel învață filtrarea exprimării, compararea avantajelor și dezavantajelor și exersează puterea de decizie.Pentru că în cadrul instituției școlare ,raportul de forțe diferă, autoritatea se schimbă, iar figura paternă care ,în final venea să ierte orice faptă, este înlocuită de autortatea didactică și de reguli noi .

Universul interior al copilului se îmbogățește nu doar cu noi experiențe relaționale, dar și cu o nouă viziunea ,adică o altă imagine de sine, deoarece compararea cu ceilalți devine elementul prin care copilul experimentează și află care este rolul lui în grupul social al clasei: tocilarul, pârâciosul,fricosul,cârcotașul, enervantul, gălăgiosul,amuzantul sau alte roluri pe care le poate juca pe rând, în mod inconștient, în diferite situații.Rolul elevului în grupul social al clasei are o valoare mare în ceea ce privește imaginea și stima de sine, modul în care alții îl văd are sonor intern de mare calibru la această vârstă și poate determina comportamente de retragere, de apărare sau de opoziție.

Energia și timpul se raportează diferit acum, când copilul are un orar strict școlar și sarcini suplimentare pentru școală, cum ar fi temele.În această arie vorbim deja despre autonomia personală și despre managementul timpului, prioritizare și rutină.Copilul începe să își structureze singur sarcinile și poate fi ajutat să îi structureze și timpul de lucru.În acest punct ărinții pot alege dacă îl investesc pe cel mic cu puterea de a face singur și a greși sau îl protejează de orice greșeală și stau non-stop cu el să facă împreună temele, să supraveghezefără oprire și să îi gestioneze timpul.În acest al doilea scenariu, copilul își va crea un sistem în acre controlul este deținut de părinte și în care el nu va fi responsabil de propriile greșeli,pentru că….în fond el doar execută mecanic ceea ce părintele îi spune și nu creează  de la 0 o experiență proprie de viață.Iată de ce este important în această etapă să structurăm programul copilului în așa fel încât să îi oferim șansa de a deveni încet,îcet, autonom.

La nivel energetic poți observa o schmbare la copilul tău, poate este mai agitat, irascibil chiar sau, dimpotrivă moleșit,letargic și fără motivație.Este indicat să faci și analize ale unor vitamine care pot influența aceaste simpotome :magneziu(ca mineral), calciu,fier,B,C.Se știe că unele dintre acestea influențează neurotransmițătorii responsabili petru activitatea creierului, respectiv, în traducere starea de bine,motivația, reacția la recompensă sau irascibilitatea.

Totodată este important să știi că, de exemplu Deficiența de omega-3 poate duce la probleme de atenție, hiperactivitate, impulsivitate și chiar dificultăți în gestionarea emoțiilor.Sau din gama vitaminelor B, B6 (piridoxină) ajută la producerea serotoninei, un neurotransmițător care reglează dispoziția și comportamentul; B12 (cobalamina) este crucială pentru funcționarea normală a sistemului nervos, iar o deficiență poate duce la oboseală și tulburări cognitive.; B9 (acid folic) susține dezvoltarea cognitivă și poate afecta capacitatea de învățare și memoria dacă lipsește din dietă.

Tot la școală se nasc primele suferințe, primele trădări în prietenie, primele nedreptăți ,jigniri ,antipatii acre dor mult, primele dileme grave ale simpatiilor și iată cum copilul are șansa de a îi crește reziliența prin trăirea a ceea ce viața îi va așterne ca adult cu bune și cu rele.

Rolul părintelui este, fără dubiu, acela de a fi salteaua de urgență pe care copilul va putea oricând să cadă, mâinile calde care îl vor mângția atunci când nu va știi ce să facă ,brațele puternice în care se va putea cuibării atunci când va simții că e prea mult, prea nou, prea greu tot ce se întâmplă în jurul său și în interiorul său.

Care nu este totuși rolul părintelui ? Să încerce să îl protejeze pe copil atât de mult de suferințe, încât să îi creeze doar o lume  de basm în acre emoțiile din spectrul pozitiv sunt singurele pe care cel mic le va experimenta, să intervină mereu în relațiile acestuia cu colegii, pentru că îi va distruge posibilitatea construirii capacității și competențelor de relaționare , să execute sarcinile școlare ale acestuia, deoarece îl va păstra mereu în roluld e neputincios, incapabil și îi va răpi posibilitatea de a crea singur un produs al muncii sale și experiența acestei munci și mai presus de toate în orice situație în care părintele va încerca să fie mai mult decâ o plasă de siguranță pentru copil, va răpi copilului posibilitatea de a se diferenția la un moment dat, de a afla cine poate el deveni ,diferit și separat față de părinții săi.

Pentru copilul tău care a fost cea mai mare provocare la începerea școlii ?