Te invit să dezbatem în acest articol tema autoreglării și coreglării emoționale în cuplu. Să definim în primul rând ce înseamnă autoreglarea și coreglarea. Cum ne ajută? În ce situații este necesar să ne coreglăm și cu cine?
Autoreglarea emoțională este procesul prin care o ființă umană nu doar că își cunoaște, ci își și gestionează propriile emoții, conștientizând limitele trăirilor interioare și ale manifestărilor exterioare. Cu alte cuvinte, autoreglarea este capacitatea de a ne controla intern și extern faptele, comportamentele, acțiunile și stările produse de emoțiile trăite. Este important de subliniat că această capacitate se dezvoltă în timp și nu înseamnă că o persoană va fi mereu calmă, veselă sau lipsită de reacții nervoase. Să nu confundăm capacitatea de autoreglare ca și componentă a maturității emoționale cu disimularea emoțiilor sau incapacitatea de a le distinge și manifesta. În limbaj uzual, un adult care a atins o anumită maturitate emoțională este capabil să știe ce anume l-a enervat, ce amintiri i-au fost răscolite și de ce, la un moment dat, ajunge să țipe, să îl certe pe partener sau să fie nervos. De asemenea, el știe care sunt limitele sale de toleranță la stres și reacțiile tipice în situații de tensiune sau frustrare. Cu toate acestea, realitatea ne arată că, deși există mulți adulți, nu toți sunt și maturi emoțional.
Coreglarea este procesul prin care două sau mai multe persoane își reglează și ajustează reciproc stările emoționale astfel încât să atingă un echilibru emoțional în relație. Bineînțeles, acest proces de coreglare presupune că partenerii (dacă ne referim la adulți) se pot autoregla emoțional în majoritatea situațiilor. De ce spun în majoritatea cazurilor? Pentru că sunt sigură că și tu ai experimentat, măcar de câteva ori în viața de cuplu, situații în care erai atât de încărcat/ă emoțional încât ți-a fost dificil sau chiar imposibil să te reglezi singur/ă. Ne referim aici la adulți care dispun de instrumentele necesare pentru a-și cunoaște, împărtăși și controla propriile emoții.
Coreglarea emoțională în cuplu este unul dintre elementele care oferă siguranță, încredere și sprijin emoțional între parteneri și consolidează întreaga relație. Metaforic vorbind, coreglarea este ca un dans în care simți cele mai subtile mișcări ale celuilalt și vii în întâmpinarea echilibrului său atunci când acesta face o mișcare care îl scoate de pe axa sa.
Dar ce legătură au autoreglarea și coreglarea emoțională din perspectiva unui cuplu? Imaginează-ți că, într-un cuplu, unul dintre parteneri are mereu nevoie să se sprijine pe celălalt atunci când trece prin stări emoționale intense, fie că vorbim de emoții care în limbaj comun se clasifică drept de frecvență joasă (tristețe, furie, supărare, teamă) sau de frecvență înaltă (fericire, veselie, extaz). Cum ar fi ca doar unul dintre parteneri să aibă mereu nevoie de disponibilitatea celuilalt, de timpul și energia acestuia, și doar astfel să se poată regla emoțional, în prezența celeilalte persoane care îi permite acest reglaj? Iată de ce echilibrul aportului de coreglare emoțională este deosebit de important în cuplu.
Atâta timp cât există cineva care să îți asculte trăirile, să îți ofere un gest sau o vorbă de încurajare, cineva cu care poți schimba trăirile fără să te simți judecat, înseamnă că s-a creat un spațiu emoțional sănătos. Bineînțeles, procesul de coreglare emoțională este reciproc, nu unilateral, și cuprinde mai multe etape.
În primul rând, în coreglare identificăm emoțiile celuilalt fie la nivel verbal, fie paraverbal, iar apoi urmează validarea acestora, adică pasul în care îi permitem celuilalt să simtă liber, îi confirmăm că înțelegem ce simte și că reacția lui este firească în contextul dat. În tot acest proces este extrem de important să ne adaptăm starea emoțională la cea a partenerului, să ne acordăm ca într-o orchestră pentru a fi pe aceeași tonalitate. Ar fi nu doar straniu, ci și traumatizant ca, în timp ce un partener trece printr-o durere sufletească intensă, celălalt să spună bancuri, să râdă sau să povestească despre succesul din ziua respectivă. Dacă reușim să ne armonizăm starea emoțională cu cea a partenerului și îi oferim spațiu pentru a-și trăi emoțiile fără a fi judecat, ci doar sprijinit, putem apoi să răspundem empatic, arătându-i că îi înțelegem și îi susținem starea.
Dar ce înseamnă să putem “conține” emoțiile celuilalt? Atunci când ne stăpânim propriile emoții și avem un echilibru intern, putem fi alături de celălalt în momentele de tristețe profundă, oferindu-i sprijin fără a ne lăsa afectați noi înșine de acele trăiri dificile. A “conține” emoțiile cuiva înseamnă să fim o resursă de echilibru și empatie, o busolă pentru a ajuta celălalt să se recentreze. Revenind la procesul de coreglare, după ce am validat și am conținut starea emoțională a partenerului, putem oferi un ghidaj. Ghidajul presupune ajutarea persoanei să descopere sursa emoției, ce a declanșat-o și să privească prezentul într-un mod rațional. De asemenea, sprijinirea partenerului în proiectarea rațională a viitorului și în găsirea unor noi soluții de reacție poate fi de real ajutor. După descărcarea emoțională, în care amigdala – responsabilă pentru tumultul emoțional – a condus reacția, putem reveni la utilizarea cortexului prefrontal, “centru” al gândirii raționale. Însă, dacă încercăm să minimalizăm sau să luăm în derâdere trăirile emoționale, acestea vor fi, în timp, reprimate în ceea ce popular numim „sertarul frustrărilor.”
Ultimul pas al coreglării, ghidajul, îi permite partenerului să se autoregleze, să revină la starea de centrare și să-și repoziționeze perspectiva asupra situației și a propriilor trăiri.
Ce beneficii aduce coreglarea în relație? Dacă argumentăm printr-un exemplu contrar, o relație (în cazul adulților) în care nu există coreglare, bază de încredere reciprocă și siguranță emoțională nu este una solidă. Într-o relație sănătoasă, partenerii se coreglează reciproc, ceea ce le sporește încrederea, dezvoltă maturitatea emoțională individuală și creează un spațiu sigur, cald și disponibil în care fiecare poate să-și dezvăluie trăirile, temerile și fricile, știind că are alături pe cineva care îi poate fi busolă în momentele dificile. La fel ca un marinar care, pierdut pe mare în mijlocul furtunii, își regăsește drumul cu ajutorul busolei. Într-un cuplu echilibrul emoțional se obține atunci când, pe rând, partenerii își asumă rolul de busolă și marinar. Este de la sine înțeles că, dacă doar unul dintre parteneri joacă mereu rolul de busolă, acesta devine de fapt părinte, nu egal al celuilalt. Dar despre acest aspect vom discuta într-un alt articol, în care te invit să dezbatem autoreglarea adulților în raport cu propriii copii și nevoile emoționale ale acestora.
