CE SUNT ADICȚIILE?
DISCLAIMER: Acest articol este unul psihoeducativ, utilizează informații științifice validate, dar nu încurajează autodiagnosticarea! Pentru a afla dacă într-adevăr sunteți sub incidența unei adicții, este indicat să apelați la un specialist care, cu ajutorul unor teste clinice special concepute, poate depista și evalua aceste elemente.

Adicțiile, ca și cuvânt, sunt unul terminologic, folosit în ariile de specialitate ca medicină, psihologie, sociologie, termenul similar (parțial sinonim, deoarece există câteva diferențe pentru specialiști) fiind „dependențe”.
Înainte de a vorbi despre ce înseamnă ADICȚIILE și care sunt categoriile în care putem împărți adicțiile, aș vrea să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă!
Te îndemn să lași deoparte afirmațiile populare și deloc de ajutor, afirmații care reprezintă biasuri majore de comunicare, dar și care duc la atitudini și comportamente care nu doar că îi marginalizează pe cei care cad pradă adicțiilor, dar poate uneori le iau și ultima șansă de a avea motivația de a se reabilita. Te îndemn, așadar, să lași deoparte afirmații precum „De prost s-a drogat!”, „Ce părinți tâmpiți, nu au văzut ce face?”, „Adicția e o alegere”, „Dacă ar vrea cu adevărat, s-ar opri”, „Doar cei slabi devin dependenți.” Cred că știi despre ce vorbesc, nu? Acestea nu sunt doar stereotipurid e gândire și biasuri cognitive, dar sunt și moduri crude și inumane prin care nu le dăm nicio șansă celor prinși în jocul adicțiilor.

Chiar și etichetele pe care le punem asupra acestor persoane, acelea de „bețivan”, „alcoolic”, „alcolist”, „drogat”, „terminat”, „looser”, „aurolac”, „ratat”, „drogangiu”, „dependent”, „nebun”, „dezaxat”, „iresponsabil”, „epavă”, „ciudat”, „obsedat”, „parazit”, „leneș”, „incapabil”, „periculos”, „scăpat de sub control” — sunt de o cruzime aproape invizibilă, dar cu efecte devastatoare.

Prin ele, îi îndepărtăm pe oameni. Îi împingem în colțuri ale rușinii, din care cu greu se mai întorc. Scriem deja un scenariu de viață pentru ei, fără drept de apel. Alegem pentru ei: cine sunt, cât valorează, dacă merită ajutor sau nu. Fără să știm ce durere încearcă să anestezieze. Fără să întrebăm: „Ce ți s-a întâmplat?” în loc de „Ce e în neregulă cu tine?”

Etichetele nu vindecă. Nu motivează. Nu protejează. Ele închid uși și îngroapă suferințe. Dacă vrem cu adevărat să ajutăm, trebuie să le înlocuim cu prezență, curiozitate empatică și sprijin real.

Nu vorbesc aici doar despre zecile de comentarii prezente pe Facebook la articolele în care se prezintă moartea tragică a unor tineri ce au căzut victime ale consumului de substanțe, ci în general despre atitudinea societății românești față de cei care, din păcate, au fost pur și simplu „înghițiți” de o astfel de dependență. Și de ce spun „înghițiți”? Tocmai pentru că această metaforă exprimă exact punctul la care vreau să ajung. Este necesar să înțelegem că dependențele au o putere atât de mare asupra noastră, încât de multe ori devine imposibil să mai gândești rațional, să mai ai motivație sau chiar să ceri ajutor. Acestea nu sunt părerile mele personale, ci sunt rezultatele studiilor care arată că schimbările biochimice din organism sunt atât de puternice, încât omul rămâne cumva în umbra, ca și cum adicția a devenit un alt om mai puternic care l-a înghițit. E ca și cum ești în cea mai teribilă închisoare din lume, dar îți este imposibil să vezi asta, și în puținele momente de luciditate când îți dai seama că nu e ok, că trebuie să ieși de acolo, încerci să deschizi ușa, dar e atât de greu, că te prăbușești sub forța acelei uși care pare neclintită, deși ea stă întredeschisă și prin ea pătrunde lumina, mirosul și poate mâna celor de dincolo, celor din fostul tău realități, celor care vor să te ajute. Simți acum sau măcar îți imaginezi cât poate fi de greu? Înțelegi acum de ce lupta cu adicțiile nu ține de gradul de inteligență, de studii, de motivație și că este ceva atât de puternic încât tu, ca ființă, parcă nu mai ești?

Dacă ai pătruns acum cât de puțin cu simțirea în lumea adicțiilor, aș vrea să privești adicțiile nu ca obiceiuri proaste sau lipsă de voință, ci ca expresii complexe ale unor nevoi psihologice și relaționale neîmplinite, care prind rădăcini adânci în viața persoanei și, adesea, în istoria familiei sale.

Cum definește psihologia adicțiile?

Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a), adicțiile sunt clasificate sub denumirea de „tulburări legate de substanțe și tulburări adictive”, fiind caracterizate de un model problematic de consum sau comportament care duce la afectare semnificativă a funcționării sociale, ocupaționale sau a sănătății.

„Caracteristica esențială a unei tulburări legate de substanță este un set de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice care indică faptul că individul continuă să utilizeze substanța în ciuda problemelor semnificative legate de aceasta.” (American Psychiatric Association, 2013, p. 481)

Această definiție tehnică, rigidă și pur științifică parcă nu trezește în noi atât de multă emoție, nu? Dar, în schimb, ne ajută să înțelegem rațional de ce persoanele care cad pradă adicțiilor, cel mai adesea, nu mai sunt ele însele, sunt transformate de însăși adicție și, la fel de des, le este greu sau imposibil să caute ajutor. Totodată, o astfel de definiție ne arată cum raționamentul afirmațiilor de mai sus este unul invalid.
Dacă am reușit să îți ofer acum o altă perspectivă asupra lumii adicțiilor, te invit mai jos să descoperi câte categorii și feluri de adicții există, precum și care sunt cele mai vizibile comportamente asociate.

Categorisite după felul subiectului din care constă adicția, avem următoarele categorii:

1.Adicțiile de substanțe:

• • Alcool: consum zilnic sau episodic cu pierderea controlului, tulburări de comportament, retragere socială.

  • Droguri: cannabis, opioide, cocaină, amfetamine. Se manifestă prin comportamente compulsive, nevoia de doze mai mari, izolare, minciună, pierderi academice/profesionale.

  • Tutun și nicotină: dependență fiziologică, anxietate la întrerupere, dificultate de concentrare fără consum.

    2.Adicții comportamentale:

    • Jocuri de noroc: dificultăți în controlul impulsului, urmărirea pierderilor, minciuni, împrumuturi, neglijarea responsabilităților.

    • Adicția de sex/pornografie: folosire compulsivă, impact asupra relațiilor intime, rușine, izolare.

    • Shopping compulsiv: achiziții excesive și neplanificate, regrete frecvente, dificultăți financiare.

Dependența de muncă: nevoia constantă de a performa, neglijarea familiei, extenuare psihică.

3.Adicțiile moderne 

• adicția de tehnologie, dependența de ecrane (telefoane, tablete, internet): imposibilitatea de a opri utilizarea, iritabilitate fără dispozitive, afectarea somnului, relațiilor și învățării.

• Gaming compulsiv: pierderea noțiunii timpului, retragere socială, agresivitate, insomnie.

Probabil că te întrebi de unde vei ști unde e granița între normal și adicție?Pentru siguranța ta, cel mai potrivit este, în cazul în care ești în dubiu asupra faptului dacă te încadrezi la a avea una sau mai multe adicții sau sunt doar obiceiuri pe care tu le controlezi, repet, cel mai corect este să apelezi la un psiholog specializat.

Se impune totuși și o lămurire despre : us, abuz și dependență.De aceea este important să știi că nu orice consum înseamnă dependență. Uzul se referă la consumul ocazional al unei substanțe, fără efecte negative semnificative asupra vieții persoanei. Abuzul apare atunci când consumul devine riscant și începe să afecteze viața socială, școlară sau profesională, dar persoana poate avea încă un oarecare control. Dependența (sau tulburarea de consum) este stadiul cel mai grav, în care apar pierderea controlului, toleranța (nevoia de cantități tot mai mari) și sevrajul la întrerupere. Conform DSM-5, diagnosticul de tulburare de consum este pus atunci când sunt îndeplinite cel puțin două criterii clinice dintr-o listă de unsprezece, pe o perioadă de 12 luni (American Psychiatric Association, 2013, pp. 481–482). Este esențial să înțelegem aceste diferențe pentru a nu stigmatiza inutil persoanele aflate în dificultate.Este normal să bem cafea dimineața, să ne bucurăm de un serial sau să ne jucăm online din când în când. Însă atunci când un comportament devine scăpat de sub control, începe să afecteze relațiile, sănătatea, performanța academică sau profesională, iar persoana nu mai poate renunța la acel comportament în ciuda consecințelor negative, vorbim despre o tulburare de dependență. Mai pe scurt, atunci când un obicei/comportament ajunge să îți afecteze funcționalitatea vieții, când te controlează el pe tine și nu tu pe el… deja vorbim despre o adicție.

Din punct de vedere științific, iată care sunt modalitățile de evaluare a unei adicții.

Conform DSM-5, pentru a diagnostica o tulburare de adicție trebuie să fie îndeplinite cel puțin două dintre următoarele criterii, pe o perioadă de 12 luni:

• dorință puternică sau impuls incontrolabil de a consuma;

• dificultăți în controlul comportamentului (timp, frecvență, cantitate);

• sevraj atunci când comportamentul sau substanța sunt întrerupte;

• toleranță crescută (nevoia de cantități mai mari pentru același efect);

• neglijarea altor activități importante (școală, muncă, relații);

• continuarea consumului în ciuda efectelor negative evidente (APA, 2013, p. 481).

Pe scurt: diferența o face impactul asupra vieții și lipsa de control. Ceva devine adictiv nu pentru că este frecvent, ci pentru că nu mai putem trăi fără acel ceva – și ne face rău.

Ce putem face pentru cei din jurul nostru care știm sau observăm că ar avea o adicție?

🔹 Să nu judecăm, ci să înțelegem. Comportamentele adictive nu sunt semn de eșec moral, ci semnale de alarmă.
🔹 Să oferim sprijin și empatie. Ascultarea activă și sprijinul emoțional pot face minuni și deschid deseori sufletul celui care are o astfel de dependență.
🔹 Să cerem ajutorul unui specialist. Aici este extrem de important să știm că, dacă persoana în cauză este majoră, trebuie să își dorească ea să apeleze la un specialist, nu o putem duce cu forța. Dacă este vorba despre un minor, este responsabilitatea noastră, ca părinți, să facem orice este necesar pentru a primi ajutor specializat pentru copil.

Totodată  este important să știi că unele adicții pot să atragă altele și, deseori unele vin la pachet cu o a doua adicție .

Sper că acum, al finalul articolului ai o altă viziune asupra adicțiilor și a modului în care atitudinea fiecăruia dintre noi poate schimba în bine sau în rău societatea !

RESURSE:

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.

Linden, D. J. (2011). The compass of pleasure: How our brains make fatty foods, orgasm, exercise, marijuana, generosity, vodka, learning, and gambling feel so good. Viking Press.

Spitzer, M. (2012). Demența digitală. București: Humanitas.

World Health Organization. (2024). Teens, screens and mental health. Retrieved from https://www.who.int/europe/news/item/25-09-2024-teens–screens-and-mental-health

Müller, K. W., Dreier, M., Beutel, M. E., & Wölfling, K. (2022). Problematic gaming risk among European adolescents: A cross-national study. Journal of Behavioral Addictions, 11(3), 678–689. https://doi.org/10.1556/2006.2022.00069

#adicție #dependență #consum #sufletrănit #psihologie #tulburaredeconsum #consumresponsabil #sprijinpsihologic #vindecare #sanatatementala #copiișiadolescenți #educațieemoțională #parentingconștient #familii