Într-un lume în care o comunicare autentică a devenit ca șofranul, adică ceva foarte rar și foarte scump și foarte prețios, a merge la un atelier dedicat acestui eveniment, însăși activitatea  include un paradox. Dar atâta timp cât noi considerăm că încă comunicăm, totuși să mergem la un astfel de atelier, raționând  această activitate ca a merge la ceva extraordinar, ceva ieșit din comun, arată cât de puțin comunicăm cu adevărat noi între în viața de zi cu zi. Astăzi aș vrea să-ți prezint atelierul de comunicare autentică, pe care o echipă de tineri îl organizează, echipă de tineri care ne propune să învățăm să comunicăm asertiv, asta inclusând, bineînțeles, partea de gestionare a emoțiilor interne și de conștientizarea non-verbalului nostru, dar și al celorlalți, ceea ce cu siguranță știm cu toții că non-verbalul este partea de instrumentul de comunicare preponderentă pe care oamenii îl folosesc unii cu alții. Ce se întâmplă la seara de comunicare autentică în fiecare duminică este că la o masă se așează patru persoane necunoscute care, ghidate de moderatorul Alex, povestesc despre ei. Sunt sigură că te întreb oarece povestim unor străini. Bineînțeles că pe ecran sunt câteva întrebări. În fiecare întâlnire avem o tema nume, spre exemplu, în unele întâlniri a fost partea de valori și principii de viață, în alta a fost regrete și curaj. Una din întrebări poate suna în felul următor. Care a fost o decizie minoră care ți-a schimbat în mod major viața? Timp de trei minute fiecare participant va povesti, va spune răspunsul lui la această întrebare, fără ca ceilalți din jur să-l întrerupă, să-l critique sau să-i dea sfaturi. Regulile sunt stricte, bine setate și de multe ori înțelese de aproape toți participanții. Bineînțeles că avem și un timer care sună foarte puternic atunci când cele trei minute s-au alocat, tocmai pentru ca să oferim spațiu nu doar în timp, ci și energetic și psihic și celorlalți care sunt la masă cu noi să se exprime. Este foarte interesant să observi în acel spațiu cum străinii uneori își pun mai multe măști sau alții își lasă măștile jos și întrăznesc sau au capacitatea să-l vadă pe cel din fața lor așa cum este sau așa cum vrea el să ni se arate. Cel mai interesant este când simți că un fir energetic te leagă de cel din fața ta și simți cum universul nu creează coincidențe, ci te pune la masă cu oameni care poate sunt în aceleași momente de viață ca și tine sau trec prin aceleași lucruri sau au trecut prin aceleași momente ca și tine și este frumos și interesant să observi ce soluții au găsit aceștia, cum au gestionat situația și care sunt mecanismele lor de adaptare. Autenticitatea cu care oamenii comunică acolo, bineînțeles că aparține fiecăruia dintre noi. Dar tocmai de aceea acest cadru setat cu reguli de comunicare asertivă și non-violentă vine să ne recreeze această competență de a comunica cu adevărat între noi. Competență pe care în era tehnologiei mulți dintre noi am uitat-o. Competență care face inclusiv pentru căile noastre neuronale să fie destul de greu să mai accesăm emoții într-o paletă largă sau gestionarea acestor emoții sau chiar să ne deschidem pragul emoțional pentru a face față emoțiilor celorlalți. Vorbesc aici, bineînțeles, despre a mă conține pe mine însă și a îi putea conține pe ceilalți. Un lucru atât de simplu, dar totodată atât de greu chiar și pentru adulți. Dacă te întreb despre vârsta celor care participă, aceasta variază între 20 de ani și 50 de ani și este admirabil de văzut cum acest gol și această prăpație dintre generații acolo nu mai există și cât de frumos se încheie această seară de trei ore în care te dezvălui sau străinilor și străiniștii se dezvăluie ție într-un moment de curaj în care cei care doresc ies în fața publicului și răspund unor anumite provocări de exemplu să scrii o poezie despre ce ți-a rămas în minte în această seară vis-a-vis de tema dată despre viață sau despre sfaturi sau despre ce ai vrea ceilalți să învețe de la tine. Recomand cu tău dragul astfel de evenimente și poti susține astfel de inițiative cumpărând bilete și participând la aceste evenimente și încheii cu același paradox cu care am început, faptul că deși am fost extraordinar de bucuroasă că am găsit această comunitate și pot participa la aceste evenimente pe care de mult timp le caut, într-un final cu toată recunoștința și toate emoțiile pozitive pe care le trăiesc acolo, alături de participanți. Nu pot să nu spun că totuși trăiești și senzația pe care am trăit o vizion în filmul Fahrenheit 451, cel în care oamenii nu mai pot simți aceleași emoții și doar câțiva dintre ei se retrag într-o pădure unde memorează cărți pe care le transmit din memorie copilor lor, deoarece în acea perioadă era interzis să mai citești, să mai gândești sau să mai simți ceea ce vrei.

        Poate că nu venim la astfel de ateliere pentru a învăța ce să spunem, ci pentru a ne aminti cum să fim prezenți. Pentru a exersa ascultarea reală, vulnerabilitatea sigură și curajul de a fi văzuți fără a fi judecați. Într-o societate în care vorbim mult și ne auzim puțin, aceste spații devin adevărate exerciții de igienă emoțională și relațională. Participarea la un atelier de comunicare autentică nu este despre performanță, ci despre reconectare — cu tine, cu ceilalți și cu partea umană care nu poate fi transmisă prin ecrane. Dacă simți că ți-e dor să vorbești și să fii ascultat cu adevărat, dacă simți că ai ceva de spus sau pur și simplu ai nevoie să asculți, atunci locul tău este, pentru câteva ore, la acea masă. Pentru că uneori, o seară de comunicare autentică poate face mai mult decât luni întregi de conversații superficiale.

Aici ai linkul cu pagina adunat.ro