Iată câteva elemente importante pe baza cărora putem construi o lecție deosebită,nu doar ca disciplină de învățământ,dar și ca lecție prețioasă de viață:
Identitatea mea și moștenirile din familie
Originea numelor strămoșilor mei, semnificația și istoria familiei
Meseriile avute de strămoșii mei și transmiterea acestora pe linie ereditară
Studierea documentelor oficiale ale familiei ca sursă de descoperire a unor informații prețioase genealogice: localitate, nume la naștere, alianțe oficiale, zone de transhumanță
Cunoașterea istoriei națiunii: perioade de război, migrație, foamete, prevederi legislative în privința numelui, religiei, căsătoriei, proprietății
Crearea unui blozon al familiei bazat pe valorile și elementele unice ale acesteia
Putem adapta această lecție, atât la nivel gimnazial, cât și la nivel liceal, de exemplu la orele de sociologie, oscilând cu gradul de dificultate al obiectivelor operaționale corelate cu nivelul d edezvoltare al educabilului.
La nivelul clasei a 6-a, se poate structura lecția despre identitatea culturală într-o manieră experiențială și personalizată, care să ofere elevilor nu doar însușirea profundă a noțiunilor, ci și să îi ajute la conștientizarea propriei identități în raport cu familia de origine.
Pentru că noi, românii, deși așa ne creștem de mici copiii, cu „te-a adus barza”, s-a dovedit științific că nu ne-a adus nicio barză, ci că purtăm moșteniri etnice, rasiale, culturale, caracteriale și de tipare comportamentale. Putem aborda această lecție la un nivel mai profund, punându-i pe copii în contact cu strămoșii lor și cu adevărata poveste a acestora.
De la a descoperi : Ce viață au avut părinții, bunicii, străbunicii? Cum au fost ei ca și copii? Ce valoare a avut școala în viața lor? Ce relație au avut cu propriii părinți?
Pe ce meleaguri s-au perindat? Ce meserii au avut? Ce tragedii au trăit? Ce hobby-uri și ce visuri au avut? .Ajungând până la actuala familie în care să descopeim care sunt valorile și elementele unice ale acesteia ca și principal grup social și bază psihoemoțională.Toate acestea sunt fărâme de viață care fac parte din actualii copii. Sunt bogății ale propriei familii, care sunt purtate și transmise mai departe cu fiecare moștenitor. În proiectul despre identitatea culturală, putem pune accentul pe etnia strămoșilor, originea acestora ca naționalitate, limbi vorbite, obiceiuri de familie și reguli de familie, meserii – despre care se poate corela cu momentele istorice în care aceștia au trăit. Un alt element important la această lecție poate fi semnificația numelui și prenumelui.Putem explica pe scurt cum erau pe vremuri date nume. Poate vă veți întreba ce pot înțelege elevii la nivelul clasei a 6-a despre istoria numelui d efamlie, al propriului prenume sau ce legătură au acestea cu identitatea lor culturală.Nu numai în plan psihologic numele crează o emblemă identitară în subconștient, ci el poartă informații istorice importante: din ce zonă venea familia, care era ocupația, cu cine a format o nouă familie prin alianță sau în ce zi s-a născut persoana. Iată mai jos câteva date importante, extrase din diverse lucrări de specialitate despre evoluția numelor în istoria românească. De-a lungul timpului, numele oamenilor din țara noastră au evoluat în funcție de cultură, religie și influențe istorice. Iată cum putem împreună să descoperim etapele principale ale acestei evoluții fascinante, explorând cercetările specialiștilor din domeniu , cum ar fi valoroasa cercetare TREBEȘ, T. (2019) :1. Prima etapă: Numele dacoromane
La început, românii foloseau nume inspirate din viața de zi cu zi sau din tradițiile locale. De exemplu, existau nume legate de trăsături fizice (Albu, Crețu), momente din zi (Dimineț, Zorilă) sau zilele săptămânii (Marțea, Duminica). De asemenea, multe nume aveau legătură cu natura, cum ar fi Soare, Luna sau Lupu. Numele de sfinți precum Ioan sau Maria erau de asemenea populare, reflectând influența creștinismului.2. A doua etapă: Numele slavone
După ce slavii s-au așezat în țerile noastre, românii au preluat nume din limba lor, cum ar fi Bogdan, Radu și Vlad. Aceste nume slavone au existat alături de cele dacoromane și au fost folosite timp de mai multe secole.3. A treia etapă: Influența religiei ortodoxe
O schimbare importantă a venit atunci când limba slavonă a devenit oficială în biserică și în documentele statului. Numele biblice și cele de sfinți din calendar (cum ar fi Gheorghe, Ana, Petru) au devenit foarte populare. Tot în această perioadă au apărut primele nume de familie. Acestea erau deseori inspirate din ocupația persoanei (exemplu: Fieraru) sau din numele tatălui (exemplu: Popescu).4. A patra etapă: Perioada modernă
Pe măsură ce ideile naționale au devenit mai importante, românii s-au întors la numele istorice precum Mircea sau Ștefan. De asemenea, au fost introduse legi care cereau ca fiecare persoană să aibă un prenume și un nume de familie. Această perioadă a început în secolul al XIX-lea și a adus ordine în modul în care erau alese numele.5. A cincea etapă: Etapa contemporană
Astăzi, numele sunt foarte variate. Folosim nume din calendarul religios (cum ar fi Andrei sau Maria), dar împreumutăm și nume din alte țări sau culturi. De asemenea, apar nume scurte sau moderne, care sunt create și folosite tot mai des (exemplu: Alex, Daria). Acest lucru arată că numele continuă să se schimbe și să evolueze.Curiozitate:
Că știați că primele reguli despre numele de familie au fost introduse în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza? Din 1864, fiecare persoană trebuia să aibă un prenume și un nume de familie pentru a fi înregistrată oficial. Numele de familie în România s-au format, de regulă, după mai multe criterii, în funcție de contextul istoric, ocupația persoanelor, originea lor familială sau chiar trăsături personale. Iată principalele categorii și explicații: nume bazate pe ocupație.Exemple: Ciobanu (păstor), Moraru (morar), Croitoru (croitor), Fieraru (fierar), indicau ocupația principală a familiei și erau des întâlnite în comunitățile rurale, unde meseria definea rolul unei persoane în societate;Nume bazate pe filiație.Exemple: Ailincăi (copilul Alinei sau al lui Ilinca), Ionescu (fiul lui Ion), Dumitrache (fiul lui Dumitru).Aceste nume derivă din prenumele părintelui, arătând descendența;Nume bazate pe trăsături personale sau porecle.Exemple: Lung, Mic, Frumos, Mareș.Aceste nume se legau de trăsături fizice, caracteristici ale personalității sau alte particularități;Nume bazate pe origine geografică sau condiționate de anumite dezvoltări istorice și reglementări legale, cum ar fi în sec. al XIX-lea interesanta istorie a sufixului” escu ” V Răileanu ( 2021 )Nume cu terminația “-escu”Terminația -escu este una dintre cele mai caracteristice pentru numele românești și provine din limba latină (-iscum), având sensul de “al lui” sau “provenit din”. Aceste nume sunt tipice pentru Muntenia și Oltenia, dar se întâlnesc și în alte regiuni. Ele indică, de obicei, descendența (ex.: Ionescu = fiul lui Ion, Popescu = fiul preotului, de la „popa”). Sau alte exemple pot fi : Din latinește ar fi Lup (p. 97), Căruntu (p. x) și o sumedenie de alte nume de acest fel, ba chiar și
Paul (p. 130), iar la p. xlv e dat ca latin și Sora, deși o ar fi trebuit să devină oa (darapelativul era sora, nu soră, deci e probabil că numele Sora nici nu are nimic comun cu
„soră”) Graur, A. (1966). Astfel, numele pe care le purtăm astăzi sunt o oglindă a istoriei noastre, amintindu-ne de influențele pe care le-am primit și de tradițiile pe care le păstrăm. Cum ței spuneți pe tine? Poate povestea numelui tău își are rădăcinile într-una dintre aceste etape! Aceste reguli reflectă un mod de organizare socială în care familia, ocupația și locul de proveniență aveau o importanță definitorie. Blazonul familiei poate fi creat de fiecare elev ca un exercițiu de introspecție și comunicare profundă despre ceea ce înseamnă valorile fiecărei familii. Ca întrebări ajutătoare putem avea:
- Ce este cel mai important în familia noastră?
- Cum și prin ce este familia noastră unică?
- Ce ne unește pe noi?
Nu de puține ori, elevii au făcut descoperiri absolut uimitoare despre propriii strămoși – unii dintre ei fiind persoane celebre, după al căror nume sunt astăzi numite străzi sau instituții ale orașului. Alții au descoperit chiar rude de care nu știau, aflate în țări sau continente îndepărtate. Iată câteva dintre blazoanele desenate de ei, după o lungă muncă de cercetare în familie, pe lângă arborele genealogic.
Resurse bibliografice :
Graur, A. (1966). NA Constantinescu,„Dicţionar onomastic românesc”, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963, LXXVII+ 469 p.
Oanca, T. (2021). Nume personale feminine devenite nume de familie. Philologia, (1), 35-53.TREBEȘ, T. (2019). Studiu asupra prenumelor actuale.
Răileanu, V. (2021). Tipologia numelor de familie derivate cu sufixul-escu. Philologia, (3), 72-86.
