Dacă am discutat despre diferite tipuri de substanțe și efectele acetsora, în articolul de mai jos aș vrea să discutăm despre tipurile de consum.

Vom vorbi despre diferențele dintre consumul ocazional, frecvent și dependență, despre criteriile care le diferențiază și despre substanțele care creează cea mai mare dependență. Vom analiza cum acționează fiecare asupra sistemului nervos și care sunt efectele psihologice și neurologice pe termen lung – unele dintre ele vizibile chiar și după mulți ani de la întreruperea consumului.

Informațiile sunt preluate din articole și cărți de specialitate !

Este important să cunoaștem ,în primul rând, diferența de limbaj specializat în privința gradului de consum, astfel  mai jos  am organizat tipurile de consum.

Tipuri de consum: de la curiozitate la dependență

Tipuri de consum de droguri și cum le poți depista

Dacă în articolele anterioare am vorbit despre dezvoltarea neuronală a adolescentului, despre importanța anturajului și despre ce înseamnă consumul de droguri și cum îl putem depista, în acest articol îți propun să discutăm despre tipurile de consum de droguri și cum putem să le identificăm. Vom explora diferențele dintre consumul ocazional, frecvent și dependență și cum fiecare dintre acestea are un impact diferit asupra adolescentului.

1.Consum Ocazional

Consumul ocazional este, așa cum sugerează și numele, un consum ce apare sporadic, de regulă în contexte sociale sau din curiozitate. Deși nu este un comportament frecvent, poate deschide ușa unor obiceiuri mai riscante.

Cum îl poți depista?

Adolescenții care consumă droguri ocazional pot părea că se bucură de efectele pe termen scurt, dar acest consum nu este însoțit de nevoia compulsivă de a consuma regulat.

Semnele pot include, în general, schimbări de dispoziție și de comportament atunci când consumă substanța (ex: vorbesc mai mult sau devin mai agitați), dar aceste efecte sunt temporare și nu apar în fiecare zi.

2.Consum Frecvent

Atunci când adolescentul începe să consume droguri într-un mod regulat, consumul poate deveni un mecanism de coping pentru gestionarea stresului, anxietății sau problemelor emoționale. Consumul frecvent poate fi un pas spre dependență.

Cum îl poți depista?

Semnele includ consumul repetat de substanțe în momente de stres sau în fața problemelor, și utilizarea acestora pentru a se simți mai bine temporar.

Adolescenții pot începe să evite activitățile sociale sau școala, iar performanța lor la școală sau în viața socială se poate deteriora.

3.Dependența

Dependența este un stadiu avansat al consumului de droguri, în care adolescentul resimte o nevoie compulsivă de a consuma și devine din ce în ce mai dependent de substanță.

Cum o poți depista?

Semnele includ:

• Nevoia constantă de a consuma drogul, chiar dacă există repercusiuni negative.

• Toleranța crescută – adolescentul are nevoie de mai multe substanțe pentru a experimenta aceleași efecte.

• Apariția sevrajului atunci când nu poate consuma droguri.

• Pierderea controlului, adică adolescentul nu poate opri consumul, chiar dacă și-ar dori.

📌 Conform DSM-5 , pentru a vorbi despre tulburare legată de consumul de substanțe, trebuie identificate cel puțin 2 din 11 criterii într-o perioadă de 12 luni (ex: consum în ciuda riscurilor, pierderea controlului, toleranță, sevraj).

  Iată cum este definită , dependența de droguri Conform DSM V: ”Consumul de substanțe care duce la deteriorări ale funcționalității psiho-sociale sau suferințe (în sfera fizică și psihică) semnificative clinic, manifestate prin cel puțin două dintre următoarele caracteristici, care apar într-o perioadă de 12 luni la o persoană care consumă: 

• Substanța (drogul) este adesea luată în cantități mai mari sau pe o perioadă mai lungă decât era prevăzut. 

• Există o dorință persistentă sau eforturi nereușite de a reduce sau controla consumul substanței psihotrope (drogului). 

• Se petrece mult timp în activități necesare pentru obținerea, utilizarea substanței sau recuperarea dupa trecerea efectelor acesteia.

• Există dorința/nevoia subiectivă sau impulsul puternic de a folosi substanța. 

• Utilizarea recurentă a substanței în ciuda neîndeplinirii obligațiilor de rol major la locul de muncă, la școală sau acasă. 

• Utilizarea continuă a substanței în ciuda problemelor sociale sau interpersonale persistente sau recurente cauzate sau exacerbate de efectele substanței. 

• Activitățile sociale, ocupaționale sau recreative importante sunt abandonate sau reduse din cauza utilizării substanței. 

• Utilizarea recurentă a substanței în situații în care este periculoasă din punct de vedere fizic.

• Utilizarea substanței este continuată în ciuda conștientizării faptului că persoana are o problemă fizică sau psihologică persistentă sau recurentă care este probabil să fi fost cauzată sau exacerbată de substanță.

• Existenta toleranței la consumul drogului respectiv, așa cum este definită prin oricare dintre următoarele: 

  • nevoie de cantități semnificativ crescute de substanță pentru a obține intoxicația sau efectul dorit. 

  • un efect semnificativ diminuat cu utilizarea continuă a aceleiași cantități de substanță. 

  • simptome de întrerupere (sevraj), manifestată prin oricare dintre următoarele: 

  • sindromul de sevraj caracteristic pentru substanță. 

  • substanța (sau una strâns înrudită) este luată pentru a ameliora sau a evita simptomele de sevraj. “

Substanțele care creează cea mai mare dependență

Dacă ai parcurs articolul până acum, cu siguranță ești curios să aflii care sunt cele mai addictive substanțe.

Potrivit Institutului Național pentru Abuzul de Droguri (NIDA, 2022), cele mai adictive substanțe sunt:

Nicotina (tutun)

Heroina

Cocaina

Metamfetamina

Alcoolul

Benzodiazepinele

Canabisul (în special în adolescență)

Gradul de adicție sau modul în care poți deveni cel mai ușor dependent de aceste substanțe este în strânsă legătură cunivelul de toleranță. Nivelul de toleranță se referă la cantitatea tot mai mare necesară pentru a obține același efect. Acesta este un semn timpuriu de instalare a dependenței și reflectă adaptarea creierului la substanță (Volkow et al., 2015).

📖 Adolescenții sunt deosebit de vulnerabili la efectele neurotoxice ale alcoolului (Squeglia et al., 2009).

Efecte psihologice și neurologice de durată

Chiar și după întreruperea consumului, pot apărea efecte pe termen lung care vor influența chiar și viața de adult,nu doar pe plan professional, îngreunând performanțele la locul demuncă, fiind obstacole chiar și în relațiile sociale și , cel mai greu uneori, în relațiile personale :

Tulburări de dispoziție (depresie, apatie)

Tulburări anxioase

Disfuncții de memorie

Scăderea capacității de autocontrol

Vulnerabilitate la recădere și comportamente de risc

 „Dependența nu este doar o alegere comportamentală, ci o afecțiune neurologică cronică, cu recăderi frecvente” (Volkow & Koob, 2016).Astfel putem înțelege că cel dependent are nevoie de ajutor extern, dependența acaparându-l și deposedândul aproape întrutotul de motivație, de imaginea realității și chiar de capaciatatea de a își controla propriul corp.

Ce putem face ?

📌 În locul stigmatizării, adolescentul are nevoie de:

Recunoaștere timpurie a consumului, fără vină, ci cu deschidere. Informează-te asupra efectelor și semnelor de consum ! NU mai fă din consumul de droguri un subiect TABU, ci discută cu copilul tău, explică-i pericolele, cunoaște-ianturajul, oferă-i alternative de petrecere a timpului liber prin sport sau alte activități sănătoase și care să îl dezvolte.

Sprijin emoțional și familial. Indiferent cum și de unde afli, la cea mai mica suspiciune vino în ajutorul copilului tău, fără să îl învinovățești pentru că asta îl îndepărtează, ci cu empatie, înțelegere și iubire.Are nevoie să se simtă în siguranță în brațele tale, nu în brațele drogurilor ! Atmosfera familială aduce un aport major asupra stării lui și, din păcate, tensiunile familiale , pot fi deseori un element care ajută ca adolescentul să caute liniște și relaxare în consumul de substanțe.

Evaluare psihologică sau psihiatrică. Apelează la ajutor specializat, chiar dacă ești părinte și ești informat .Un specialist privește lucrurile nu doar din exterior, dar și prin lupa psihologică și medical, astfel că te poate ajuta să elaboreze un parcurs terapeutic de lungă durată și prin acesta să îți ofere instrumentele necesare ca să poți fi sprijin în etapele grele de revenire ale copilului tău.

Intervenția timpurie este esențială, mai ales pentru adolescenți – atunci când creierul este în plină formare și vulnerabil la influențele chimice externe, pentru a minimiza pe câr posibil efectele devastatoare ale substanțelor asupra dezvoltării neuronale, efecte ce îl pot urmări și în viața de adult.

Bibliografie (stil APA)

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.

Goldstein, R. Z., & Volkow, N. D. (2011). Dysfunction of the prefrontal cortex in addiction: neuroimaging findings and clinical implications. Nature Reviews Neuroscience, 12(11), 652–669.

Koob, G. F., & Volkow, N. D. (2010). Neurocircuitry of addiction. Neuropsychopharmacology, 35(1), 217–238.

National Institute on Drug Abuse. (2021). Effects of Drug Use on the Brain. https://www.drugabuse.gov

Squeglia, L. M., Jacobus, J., & Tapert, S. F. (2009). The influence of substance use on adolescent brain development. Clinical EEG and Neuroscience, 40(1), 31–38.

Volkow, N. D., & Koob, G. F. (2016). Brain disease model of addiction: why is it so controversial?. The Lancet Psychiatry, 3(8), 677–678.

Journal of the American Medical Association (JAMA) Psychiatry, (2020). Longitudinal associations between adolescent cannabis use and adult psychiatric outcomes.