REZOLUȚIILE NOULUI AN

Despre trecut și viitor

Sau cum să dăm vina pe rezoluții și pe astre!

            Între ce a fost în acest an și ce ne va aduce anul care vine, să ne oprim un moment să analizăm, cu o doză de ironie, acest obicei de a scrie rezoluții și de a ne consola cu vina pe care o atribuim anilor trecuți.

    Să începem cu trecutul, ca să putem înțelege de ce viitorul va arăta așa cum va arăta. De câțiva ani, a devenit aproape un ritual să redactăm și să postăm rezoluții pentru noul an, acompaniate de liste cu ce așteptăm de la următoarele 12 luni. Partea amuzantă este cum aceste liste par să sugereze că anul următor are control total asupra destinului nostru, ca un salvator mistic menit să ne scape de responsabilitatea organizării vieții noastre.

       Postările despre anul ce se încheie sunt un alt fenomen interesant. Multe dintre ele subliniază  încercărilor noastre, dar fără asumarea responsabilității personale. Anul devine „vinovatul” de serviciu pentru toate nereușitele și neîmbunătățirile noastre. A fost un an „ghinionist”, ne spunem, pentru că astrele au intrat în conjunctii nefericite, zodiile au fost neprietenoase sau cifra anului nu a fost suficient de norocoasă.

      Această „personificare” a anului ne ajută, paradoxal, să ne simțim mai bine. Ne oferă un sentiment de apartenență la o comunitate a celor care au „suferit” sub jugul unui calendar nemilos. Ca un fel de terapie colectivă, aceste lamentații ne permit să ne protejăm imaginea de sine și să evităm reflecția profundă asupra propriilor alegeri.

    Dar ce facem cu rezoluțiile pentru noul an? Sunt ele soluția miraculoasă sau doar o altă iluzie că putem controla totul?

De ce facem rezoluții?

          Rezoluțiile ne dau iluzia că suntem în control și că putem organiza întâmplările vieții în cele mai mici detalii. Ne fac să credem că putem evita greșelile trecutului și că suntem mai pregătiți pentru ce va urma. Dar, în realitate, ele pot fi doar o altă modalitate prin care creierul nostru evită confruntarea cu propriile limitări.

Mai ales când rezoluțiile sună cam așa:

1. Voi accepta cu seninătate orice mi se va întâmpla. Serios? Fără nici o emoție negativă? Unde este omul care simte frustrare, regret și uimire? Nu cumva încercăm să devenim roboți emoționali?

2. Nu voi avea așteptări de la alții. Oh, chiar așa? Nicio așteptare, niciun filtru prin experiențele anterioare? Încălcarea nevoilor emoționale într-o asemenea măsură ar suna mai degrabă a izolare afectivă.

3. Voi trăi fiecare clipă conștient. Frumos în teorie, dar creierul nostru alternează stările de conștiență cu cele automate tocmai pentru a conserva energia și pentru a funcționa eficient.

4. Nu mă voi stresa. Eh, nu zău! Stresul, începând de la niveluri minime, este exact ce ne stimulează să acționăm și să evoluăm. Fără niciun stres, unde mai este motivația?

5. Voi îndepărta oamenii toxici din viața mea. Sună frumos, dar cine stabilește cine este toxic? Poate ar fi mai corect să evaluăm comportamentele, nu persoanele.

        Și exemplele pot continua. Ce înseamnă toate acestea? Că, de fapt, cele mai multe rezoluții nu sunt într-o armonie reală cu ceea ce suntem ca ființe imperfecte și autentice. Ele ne pot face mai mult rău dacă încercăm să ne modelăm într-o versiune idealizată și nerealistă a noastră.

        Rezoluțiile actuale par să fie mai mult despre lucrurile materiale, despre exterior, și mai puțin despre interior, despre acel loc secret, intim al Sineului, unde doar noi vorbim în șoapte de aur, smeriți, purtând cu drag umbrele, strămoșii, ironiile și nebănuitul viitor.

Poate am putea să ne păstrăm din energie și să mai tăiem din așteptări, să ne lăsăm surprinși de profunzimea clipelor și de ceea ce ne aduc ele. Să ne privim în propriii ochi pentru a vedea cum ne construim pe noi înșine și cum, din imperfecțiunea ființei noastre, învățăm să cultivăm prețuirea de sine și de omenire.

Iar dacă nu putem — căci poate este un gol prea mare în interior — mediul social ne așteaptă oricând cu brațele deschise: avalanșa de like-uri, baia de mulțime și bârfele despre cine ce și-a cumpărat, pe unde a fost, ce i-a ieșit și ce nu. Dar aceea este o altă lume…

  Așadar, pentru anul care vine, poate ar fi mai util să ne propunem ceva mai simplu: să fim sinceri cu noi înșine, să ne bucurăm de momentele mărunte și să ne asumăm că, uneori, imperfecțiunea este cea mai mare bogăție.

    După atâtea filozofii coborâte din transcendență, te îndemn să revii la realitate! De anul viitor se măresc taxele, se schimbă legi, crește nivelul de stres și, cine știe, poate chiar viitorul tău! Așa că… nu te stresa. Mai ai aproape 24 de ore să visezi liniștit/ă!

Sau mai bine să o lăsăm pe alt an !

        Cert este că  pentru noul an putem să amânăm rezoluțiile ! Nu de alta, dar 2026 se zice că ar fi simbolic mai puternic, deoarece suma cifrelor sale formează 10, ceea ce implică, desigur, că va trebui să fie un an de nota 10! Până atunci, oare putem să ne permitem să trăim liniștiți și la un modest 9, cum ar fi în 2025?

La mulți ani și mult umor, vom avea nevoie !