Anxietatea, de unde vine și ce reprezintă ea? La un moment dat, o persoană m-a întrebat ce este anxietatea asta, pentru că ea tot aude că vorbește lumea peste tot și nu înțelege de ce esteo afecțiune așa de gravă,și că ea consideră că doar oamenii slabi trăiesc așa ceva, iar un om puternic sigur nu va avea niciodată anxietate.
Aceasta este o credință care, cu siguranță, vine să ne poziționeze în tabăra celor puternici, acolo unde dictonul “mie nu mi se poate întâmpla” ne ține în siguranță și confort psihic și emoțional. Atunci când se întâmplă altora și acei alții sunt atât de diferiți de mine, cu siguranță eu sunt la loc sigur, păzit de ceea ce alții pățesc, pentru că, de ce nu, eu consider că am un plus, în cazul de față sunt mai puternic în fața vieții. Discuția despre ce înseamnă a fi puternic sau slab în viață este una interesantă, dar o lăsăm pentru alt articol. Ceea ce este aici important să menționăm este că modul în care fiecare dintre noi reacționăm la viață și evenimentele de viață este cu siguranță diferit și nu are legătură cu coeficientul de inteligență cognitivă, ci poate, mai degrabă, cu inteligența emoțională, care se referă la a cunoaște și a gestiona emoțiile personale și a putea citi și relaționa cu și prin emoțiile celor din jur. Cu alte cuvinte, poți fi prost și să nu ai dubii despre viață și nici măcar să nu ai vreodată stări de anxietate sau poți fi deștept și să experimentezi stări intense de anxietate sau… oricare dintre aceste combinații. Dacă, citind aceste rânduri, îți spui cumva “vai, sper că nu se ia”, stai liniștit, anxietatea nu este un virus și nici o bacterie, așadar nu este transmisibilă, dar este o stare care trebuie luată în serios.
De ce folosesc sarcasmul pentru a spune că anxietatea nu este un virus? Pentru că, deși declarativ suntem un popor modern, dezvoltat, practic suntem încă în urmă cu psihoeducația, suntem în fruntea prejudecăților și evităm deseori oamenii care au astfel de stări fie pentru că nu îi putem conține ca emoție, fie pentru că ne este frică să nu pățim la fel, fie pentru că nu știm ce și cum să facem.astfel că îi lăsăm să își ducă singuri greul, făcând din asta,” nu este teraba mea, nu mi se întâmplă mie” și totodată contribuind la individualism cronic și distrugând ceea ce ar putea fi ajutorul reciproc,solidaritateași încurajând astfel aczurile celor care trebuie să îți pună mereu masca fericirii pe față, luptând din greu să pară altceva decât sun în viața lor, luptând singuri cu încercările care îi zdruncină interior și le sorb poate și ultima picătură de energie.
În România încă există un procent mare de persoane care consideră că psihoterapia este doar pentru oamenii slabi, că a duce o viață nefericită este de datoria fiecărui om, că a te sacrifica pentru a avea o imagine socială perfectă este ceva normal, că este mai importantă reșita materială,socială decât echilibrul interior emoțional și psihic , că este mai valoros ce spune lumea, decât ce simțim noi în noi înșine.
Dacă am lămurit că anxietatea nu se ia, poate ar trebui să ne gândim și cât de important este ca atunci când cunoști sau vezi pe cineva drag să îi adresezi câteva cuvinte prin care să îți exprimi îngrijorarea, empatia și dorința de a ajuta. Cu siguranță, la un moment dat și tu poate vei avea nevoie de salvatoarele întrebări: “Hey, ești bine? Te ajut cu ceva?”
Anxietatea reprezintă frica, teama de viitor, nesiguranța despre ce se va întâmpla, ce vei face, unde va duce drumul tău personal sau profesional, cum vei putea să treci cu bine peste toate provocările, cum te vei descurca financiar, cum vei reuși să îți menții sănătatea sau să nu fii o povară pentru cei dragi. Acestea sunt întrebări naturale pentru orice om care este preocupat în cea mai mică măsură de soarta sa. Problema devine apăsătoare atunci când aceste întrebări preiau controlul minții noastre și doar ele răsună acolo, iar restul butoanelor din creier par a nu mai fi funcționale! Pentru a folosi corect termenul și, implicit, a repera în propria persoană semnele anxietății, este necesar să cunoaștem o definiție clară și corectă.
Anxietatea este o stare emoțională definită prin senzații de tensiune, gânduri îngrijorătoare și modificări fizice, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale. Anxietatea implică o stare de alertă și reacții de evitare față de situații percepute ca amenințătoare, chiar și atunci când pericolul real nu este iminent sau semnificativ, conform DSM. În limbaj uzual, anxietatea poate fi reprezentată de o stare permanentă de alertă, vigilență, frică, o stare în care nu doar mintea, ci și psihicul nostru este mereu pe butonul roșu și aproape orice eveniment exterior poate cauza îngrijorare majoră, resimțită nu doar prin gânduri repetate în legătură cu evenimentul, ci și în corp, prin încordarea mușchilor, tensiune musculară, creșterea ritmului cardiac și, implicit, imposibilitatea de relaxare. Putem spune că întregul nostru sistem intră în modul de supraviețuire, gata oricând să apese butoanele “luptă“ sau “fugi“! Cum se simte anxietatea pe plan fizic? De la palpitațiile inimii, tremur, agitație (uneori inexplicabilă), transpirație excesivă, poate chiar dureri în piept sau bufeuri de căldură corporală, tensiune musculară, până la tulburări ale somnului sau un somn neliniștit. Cumva simți că nu îți mai poți susține corpul fizic, acesta devine greoi, poți experimenta senzație de greață, amețeală și disconfort abdominal. Pe plan mental, parcă nu mai suntem raționali, ne pierdem cumva încrederea și contactul cu realitatea, totul devine catastrofal, gândurile cu ce ar putea să se întâmple, dar oare de ce, ce voi face dacă, nu cred că voi rezista, și dacă se va întâmpla x lucru, și dacă x va face/spune așa… devin repetitive și, fără să ne dăm seama, ne cufundăm în ele, pierzând chiar raționamentul logic în situații care, în mod logic, nu ar trebui să ne îngrijoreze. Dar pentru că în acele momente emoțiile preiau conducerea, creierul rațional este pe pauză, astfel că emoții ca teama, frica, disperarea sunt cele care preiau conducerea minții și corpului nostru. Totodată, ne va fi dificil să ne concentrăm la sarcinile zilnice pe care le avem de făcut, putem simți că avem un gol mental și devenim hipervigilenți la tot ce se întâmplă în jur, la ce spun ceilalți.
Dacă nu ai trăit aceste stări, imaginează-ți cum este să fii mereu în alertă, în încordare și cât de obositor poate fi asta pentru orice om.
După cum te-am obișnuit în aproape fiecare articol, mai jos te invit să ai în vedere și biochimia corpului nostru atunci când avem stări de anxietate, cum se schimbă ea și ce hormoni au un nivel crescut. Te invit, totodată, când citești această parte, să încerci să faci legătura între partea psihologică – cogniții și emoții – și cea de biochimie – hormoni. Mai exact, să vezi cum modul în care gândim și simțim poate influența cum reacționează corpul nostru, și viceversa, dacă nivelul unor anumiți hormoni este crescut și creierul nostru este obișnuit cu acest nivel, cum va influența gândurile și stările emoționale pe care le avem. La nivel hormonal, anxietatea implică eliberarea unor hormoni de stres, cum ar fi adrenalina, cortizolul și norepinefrina. În timpul unui episod de anxietate, sistemul nervos simpatic este activat, determinând glandele suprarenale să elibereze adrenalină, ceea ce conduce la creșterea ritmului cardiac, dilatarea pupilelor și creșterea tensiunii arteriale, pregătind corpul pentru reacția “luptă sau fugi”. Cortizolul, un alt hormon de stres eliberat de glandele suprarenale, are niveluri crescute în timpul stresului și al anxietății cronice, contribuind la menținerea organismului într-o stare de alertă. Acesta influențează metabolismul, răspunsul imunitar și funcțiile cognitive. Norepinefrina este, de asemenea, implicată în răspunsul de “luptă sau fugi” și este responsabilă pentru creșterea vigilenței și a atenției. Pe termen lung, expunerea prelungită la niveluri ridicate de cortizol și adrenalină poate avea efecte negative asupra sănătății fizice și mentale, incluzând probleme cardiovasculare, tulburări digestive, tulburări de somn, un sistem imunitar slăbit, probleme de memorie și concentrare și un risc crescut de depresie și alte tulburări de sănătate mentală. Anxietatea în psihologie este parte din numeroase diagnostice, fiind împărțită în categorii, în funcție de aria sa de manifestare. Amintim aici doar câteva dintre categorii, conform DSM-5: tulburarea de anxietate generalizată (GAD), tulburarea de panică, fobii specifice, tulburarea de stres post-traumatic (TSPT), tulburarea de stres acut, care este similară cu TSPT, și tulburarea de anxietate socială (sau fobia socială), care se caracterizează printr-o frică intensă și persistentă de situații sociale sau de performanță, unde persoana se teme de evaluarea negativă din partea altora. Bineînțeles că fiecare tulburare are criterii specifice în DSM-5 care trebuie îndeplinite pentru un diagnostic corect și care ajută specialiștii la diferențierea tipurilor de anxietate și la identificarea tratamentului adecvat. În ceea ce privește diagnosticarea la baza căreia pot sta stările de anxietate, este important:
Să nu îți pui singur diagnosticul, deoarece mintea ta poate crea o întreagă poveste și poate nu este povestea care să te ajute! În plus, un specialist va ști exact diferențele de diagnostic, manifestările și întrebările cheie, astfel încât să ai soluția corectă!
Discută cu cineva de încredere despre stările pe care le ai! Te va ajuta să eliberezi din tensiunea acumulată!
Notează într-un jurnal gândurile și emoțiile care simți că te rețin de la parcursul normal!
Dacă simți că nu mai poți gestiona situația, nu te mai poți concentra la sarcinile profesionale sau personale, apelează la un psiholog clinician sau psihoterapeut care te poate evalua prin metode oficiale, validate, acreditate și împreună cu care poți urma un proces terapeutic.
Dacă ai găsit un specialist cu care să rezonezi, urmează pașii indicați de acesta în procesul tău de soluționare și observă diferențele față deetapa de început !