Indiferent de tipul de relații la care ne referim, fiecare dintre ele are anumite resurse. În general, fiind vorba de interacțiuni umane, resursele de bază în orice relație sunt cele de ordin psiho-emoțional și au rolul de a păstra o stare de echilibru sau, putem spune, de funcționalitate a acelei relații. Adică, fiecare dintre cei implicați primește plusuri și minusuri de la ceilalți și își extrage din acea relație ceea ce nevoile lui îi dictează. Deși poate părea paradoxal, deoarece orice ființă capabilă de o dreaptă judecată știe să își dea seama și să renunțe la ceea ce îi face rău, vedem relații în care oamenii aleg să stea și, cumva, nevoia lor de toxicitate este inexplicabilă. Poate că și noi, cei care citim acest articol, suntem sau am fost vreodată într-o relație în care, deși știam care sunt propriile nevoi și că relația nu este bună pentru noi sau nu ne face bine, totuși, într-un mod inexplicabil, parcă chiar mistic, aveam nevoie de acel ceva din acea relație.

Resursele pe care le avem într-o relație sunt strâns legate de nevoile noastre, nevoi de care uneori în viață este posibil să nu fim conștienți, nevoi care poate ni s-au îndeplinit sau nu  în copilărie.Cert este că ne-am născut cu toții cu nevoia de a fi iubiți.Nevoia de iubire este, fără dar și poate, esența umanității și ceea ce determină să avem grijă de spititul uman propriu, dar și colectiv.Totuși, privind în jur observăm uneori oameni care,deși suferă și tânjesc după dragoste, respect și înțelegere, acțiunile lor contrare ne arată că parcă ar avea  nevoia inexplicabilă  de a simți iar și iar aceeași durere, abandon,umilință,devalorizare,inferiorizare. Aceasta, în esență, este denumită utopic nevoie, deoarece este o obișnuință, dar pentru că creierul nostru s-a obișnuit atât de mult cu emoțiile create, ea devine pentru ființa noastră o nevoie în care psihicul nostru se simte în siguranță pentru că este ceva ce deja știe, ceva ce cunoaște, ceva ce a trăit. Uneori poate fi vorba de inferioritate, aceeași senzație de a fi părăsit, abandonat, adică emoții pur negative de care, în mod conștient, orice om fuge, pentru că, nu-i așa, noi oamenii suntem construiți să urmăm prin toate acțiunile noastre principiul plăcerii și să fugim de orice altă emoție negativă. Dar dacă scenariul care ne-a fost creat în familie, încă din copilărie,  este unul perdant, guvernat de dictonul “Tu nu meriți!”, atunci inconștient intrăm în situații de viață care ne oferă scenariul perfect pentru dictonul nostru, ne facem rost, în mod inconștient, de resurse (situații, comportamente, persoane) care să îndeplinească nevoia acestui scenariu. Dacă într-o relație unul dintre parteneri are ca nevoie neconștientizată prezența unui partener atât de autoritar încât îi hrănește mereu senzația de inferioritate, nevalidare, incompetență, acea nevoie reprezintă o resursă pentru existența acelei în acel fel al acelei relații și pentru o dinamică specifică a relației. Altfel spus, cât timp acel individ are acea nevoie de a resimți senzația de inferioritate și invalidare, pentru că aste este ceea ce psihicul lui cunoaște ca și limbaj, asta este ceea ce psihicul recunoaște ca fiind familiar, atâta timp cât persoana   nu  conștientizează această nevoie pentru a sta în ea cu adevărat și a lucra cu ea, atât de mult tiparul se va repeta, comportamentul va fi același de acțiune și reacțiune. Relația este ca un puzzle în care fiecare piesă vine să umple golul din cealaltă. Și , mereu în viața noastră întîlnim oamenii care au piesele care ni se potrivesc nouă și vice-versa.

Dar dacă privim lucrurile  punctual, putem conchide că  într-o relație, resursele unui echilibru se pot împărți astfel :

Capacitatea de a discuta deschis și sincer despre gânduri, sentimente și nevoi. Aceasta o putem denumi comunicarea deschisă. Este necesar să revenim la ceea ce spuneam în alte articole, și anume, exersarea comunicării de tip EU. Exemplu: “eu am nevoie de”, “eu simt că”… Comunicarea de tip EU ajută la exprimarea clară, deschisă și directă a propriilor nevoi.

Înțelegerea și respectarea emoțiilor și perspectivelor partenerului. Ascultă-l pe celălalt fără să îl compari cu tine, fără să intervii. Nu interveni în expunerea emoțiilor celuilalt cu fraze de genul “dar cum ai putut să înțelegi asta, dar cum să simți așa ceva, nu se poate!” pentru că mesajul pe care îl transmiți este de fapt că nu îi dai voie să simtă ce simte și îi îngădui să simtă doar ceea ce vrei tu.

Sentimentul de siguranță, acea aromă fină, acel ingredient senzual și discret al oricărei relații. A te simți în siguranță într-o relație înseamnă să știi cu toți porii ființei tale că poți fi tu însuți, cu toate greșelile tale și în cele mai penibile momente, fără a avea frica că celălalt te va judeca, umili sau chiar părăsi pentru cine și cum ești.

Valorizarea și aprecierea partenerului care ne hrănesc nevoia de apreciere, validare, acceptare și apartenență. Acestea sunt elemente care construiesc respectul reciproc într-o relație, iar pentru a putea clădi acest respect este necesară în primul rând o bună cunoaștere de sine. Dacă nu ne respectăm pe noi înșine, acest fapt se vede și simte în exterior și va distruge granițele de intrare în universul nostru interior, astfel că vor reuși să intre în el și persoane care nu vor aduce poate nicio clipă respect față de persoana noastră, ci vor fi acolo doar să își extragă orice și în orice cantitate au ele nevoie din ființa și universul nostru.

Oferirea suportului și încurajării în momente dificile, pentru că și tu, cu siguranță, ai nevoie. Suportul emoțional face și el parte din siguranța pe care ai clădit-o în relație.

Tu cum faci față și cum te adaptezi la dificultățile și schimbările dintr-o relație? Care este nivelul tău de reziliență? Aici vorbim și de un nivel de maturitate emoțională, pentru că este despre cum gestionezi anumite situații și cum te gestionezi tu intern, dar și despre stilul de atașament și capacitatea de adaptare.

Conexiunea profundă și apropierea emoțională și fizică. Acestea diferă în funcție de tipul de relație, dar și în funcție de personalitatea indivizilor. Intimitatea nu se referă doar la aria erotică, sexuală a relației, ci este înțeleasă ca nivel de deschidere psihic, spiritual, emoțional pe care fiecare dintre cei implicați este capabil și dispus să îl ofere. De exemplu, cât și ce părți din viața ta expui prietenilor foarte apropiați și cât și ce expui unor simple cunoștințe.

Asigurarea sănătății mentale și emoționale proprii pentru a contribui pozitiv la relație, dar și grija pentru sănătatea mentală a ecluilalt. Îți ești dator să te asiguri că în primul rând tu ești bine. Verifică mereu dacă compromisurile pe care le faci în această relație vin să îți încalce granițele personale și să te oprească din propria evoluție.

Experiențele de viață ale celor din relație. Acestea sunt resurse foarte importante din care fiecare dintre indivizi poate învăța.este foarte important să vorbiți depre ce au clădit sau rănit în voi experiențele de viață, astfel fiecare poate învăța de ce și cum partenerul său are anumite reacții în anumite situații și, cel mai important exprimându-vă trăirile, clădiți încrederea reciprocă !

Timpul este una dintre cele mai scumpe resurse ale oricărei relații. Acesta nu poate fi dat înapoi pentru a recupera vorbe aruncate la nervi, reacții și comportamente care au rănit sau care au schimbat drumul sau viața altora. Dar timpul este totuși o resursă care, dacă o folosim conștient, ne poate oferi crearea unor amintiri atât de prețioase.

În final, te îndemn să te întrebi ce resurse folosești tu în relațiile pe care le ai cu tine însuți și cu ceilalți și cum te asiguri că mereu ulcioarele acestor resurse sunt pline?