Cum să te cerți în 6 pași!

Sunt sigură că ai zâmbit deja citind titlul acestui articol!

Ca orice om normal, sunt absolut convinsă că atunci când te cerți cu cineva nu eșalonezi și numeri pașii pe care o ceartă îi urmează. Da, dacă nu știai, există câteva etape pe care orice ceartă le urmează, și în fiecare dintre etape se întâmplă cu mintea noastră lucruri de care nu suntem conștienți. Așa cum se spune popular, simți cum nervii produși de ceartă “îți întunecă mintea”. Și, ca să fie și mai interesant, în acest articol vom vorbi și despre hormonii produși de organismul uman în toiul unei astfel de situații cum este cearta noastră cea de toate zilele.

Să o luăm cu începutul, însă. Imaginează-ți că în existența umană am avea un manual după care să funcționăm, comunicăm, interacționăm și, când “îți vine câteodată, dorule”, vorba cântecului, să te cerți, deschizi manualul la capitolul “CUM SĂ TE CERȚI ÎN 6 PAȘI!”. Iată ce ar scrie în carte:

Într-o ceartă, pașii pot varia în funcție de natura și intensitatea conflictului, dar în general, pot fi identificate câteva etape comune în orice fel de ceartă. Dacă plecăm de la sociologie și teoria formării grupurilor a lui Tuckman, putem avea o imagine externă a modului de interacțiune, însă în acest articol vom trece în domeniul psihologiei și vom discuta despre etapele pe care un grup sau chiar un cuplu le parcurge din punct de vedere psihologic atunci când izbucnește un conflict.

Declanșarea

Conflictul începe, de obicei, atunci când apar diferențe de opinii, nevoi sau dorințe între două sau mai multe părți implicate. Acest lucru poate fi declanșat de o gamă largă de factori, inclusiv dezechilibre de putere, lipsa de somn, o alimentație nu tocmai corespunzătoare sau chiar carențe grave de anumite vitamine, sau poate fi vorba de neînțelegeri sau acțiuni percepute ca fiind provocatoare.

Cel mai interesant la această primă etapă de declanșare este că, la final, mai ales în cupluri, nu se mai știe ce anume a declanșat cearta/conflictul.

Un alt element important referitor la declanșare este că nu vorbele au declanșat, ci starea noastră interioară, emoțiile pe care noi nu le-am oferit nevoilor noastre care strigau în interior sau, pe scurt, nevoile neîmplinite s-au transpus în emoții ce au declanșat anumite comportamente sau verbalizări.

Exprimarea pozițiilor

Părțile implicate își exprimă pozițiile, nevoile sau dorințele și încep să argumenteze în favoarea lor. Această etapă poate implica comunicare verbală sau nonverbală și poate include exprimarea emoțiilor intense. Atenție, însă, aici avem câteva subetape, iar situațiile diferă enorm de la un caz la altul în funcție de vârstă, dezvoltare și maturitate emoțională, capacități mintale sau prezența unor patologii, de cultură, poziție socială și rol social și multe altele. Ne referim aici la exprimarea pozițiilor nu într-o manieră verbală, ci una psihologică, exprimată cel mult prin paraverbal și non-verbal, prin încercarea de ocupare a teritoriului fizic al celuilalt, dominarea energetică, emoțională, controlarea și declanșarea unor emoții în celălalt, dispoziția sau refuzul de a asculta activ partenerul, stabilirea flexibilității relației. Nu vorbim aici de fraze rostite, de genul “eu sunt șeful”, ci de transmiterea acestui mesaj prin comportamente, priviri, atitudini, poziția corpului, gesticulație, microexpresii faciale, respirație, privire. Citirea emoțiilor în acest punct este esențială pentru a putea să ne conectăm la cel de lângă noi și a putea analiza ce pas este în continuare benefic pentru noi și pentru relație. Urmează apoi și etapa de verbalizare sau, cele două, pot merge simultan. Și aici nu putem să nu amintim de ilustra carte a lui Jacques Salomé “Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege”, pe care, citind-o, o putem mai apoi folosi ca un dicționar interior sau o oglindă externă.

Confruntarea

Confruntarea directă a divergențelor devine evidentă, iar tensiunea crește. Părțile implicate pot începe să se acuze reciproc, să folosească limbaj dur sau să adopte atitudini defensive. Aici deja vorbim despre gardul înalt pe care psihicul nostru îl construiește nu numai în fața celuilalt, refuzând să ne asumăm vreo vină, ci și în fața noastră, deoarece ne apără de a ne dezgoli de măștile de putere, de a deveni vulnerabili. Oare cum am putea să confruntăm o persoană care nu este pregătită să se accepte cu minusuri și plusuri și, implicit, să fie conștientă pentru ea însăși că a greșit? Confruntarea a două persoane imature emoțional (și aici nu ne referim la vârsta din buletin) este, în fapt, confruntarea dintre două măști și nicidecum dintre două esențe umane, dintre doi “eu” autentici, găsiți, acceptați, integrați. Confruntarea în astfel de cazuri este doar una de putere, de dominare psihologică, dar poate ajunge la o descărcare emoțională și poate chiar la momente de reflecție asupra sinelui.

Escaladarea

Conflictul poate escalada, devenind mai intens și mai încărcat emoțional. Părțile implicate pot începe să se încuie în pozițiile lor și să devină mai inflexibile în abordarea conflictului. Dacă nu includem cazurile când escaladarea se transpune în conflict fizic, este interesant să privim această escaladare și din punct de vedere al personalității, care este un factor deosebit de important în modul de reacție în situații tensionate. La emoții intense, creierul uman nu mai poate lua decizii raționale, ci doar emoționale, astfel că trăirile sunt atât de intense încât, în unele cazuri, chiar dacă repercusiunile sunt pentru alții evidente, ele devin invizibile pentru cei care sunt în etapa de escaladare a conflictului.

Căutarea soluțiilor

În cele din urmă, unele părți pot începe să caute soluții sau compromisuri pentru a rezolva conflictul. Acest lucru poate implica căutarea unor puncte comune, negocieri sau mediere. A căuta soluții la finalul unui conflict este un exercițiu de asertivitate, de maturitate și maturizare emoțională, pentru că abia atunci putem vedea lucrurile dintr-o poziție responsabilă, poziție de adult matur. Grija pentru nevoile celuilalt, pentru relația clădită și pentru noi înșine sunt elemente care se pot clădi prin soluții, dar totodată chiar existența lor poate fi un factor care să asigure ajungerea la etapa de căutare a soluțiilor. Dacă tu ești ok, eu sunt ok, toată lumea e ok, ca să îl parafrazăm pe Eric Berne. Totuși, să ținem seama de momentul când reușim să discutăm despre soluții, acesta să fie după ce s-au calmat toți cei implicați și se pot lua decizii în mod rațional, nu emoțional.

Rezolvarea 

Conflictul poate fi rezolvat în cele din urmă prin găsirea unei soluții acceptabile de ambele părți sau poate escalada dacă nu se găsește o rezolvare satisfăcătoare.

Dacă se găsesc soluții și se poate discuta în așa fel încât cei implicați să expună factorul emoțional care a dus la declanșarea conflictului, există șanse ca acesta să fie rezolvat. Pentru asta este nevoie de puțină muncă, nu doar în comunicare, ci și în propria lume interioară, la emoționalitate, reziliență și autocunoaștere. Dacă aflăm ce nevoi nu ne sunt îndeplinite și putem să le corelăm cu emoțiile create și comportamentele determinate și putem exprima și cere ceea ce dorim, iar partenerul este dispus să asculte, înțeleagă și ofere, atunci avem mari șanse să rezolvăm conflictul.

În cazul nerezolvării conflictului, se va produce escaladarea acestuia, iar conflictul poate continua să persiste sau să se agraveze în timp. Astfel, vom retrăi acele emoții, nevoile vor fi tot neîndeplinite, dar trebuie menționat că în unele cazuri, în funcție de istoricul de viață, pentru unele persoane acest ciclu de escaladare, fără a finaliza situația conflictuală, poate fi deja o hrănire emoțională obișnuită.

Este important să înțelegem că nu toate certurile urmează acești pași în mod rigid și că fiecare conflict este unic în natura și în dinamica sa. Totuși, recunoașterea și înțelegerea acestor etape pot ajuta la gestionarea și rezolvarea mai eficientă a conflictelor atunci când apar.

Ce rol joacă hormonii în cearta noastră?

Nu am uitat, așa cum ți-am promis la începutul articolului, să abordez și subiectul hormonilor. Ce legătură au aceștia cu cearta? Te las să citești în cele ce urmează:

Adrenalină este eliberată în timpul situațiilor de stres și joacă un rol important în activarea răspunsului “luptă sau fugi”. Adrenalina poate crește ritmul cardiac, tensiunea arterială și nivelul de energie pentru a face față situației de conflict.

Cortizol este cunoscut drept hormonul stresului și este eliberat în timpul situațiilor tensionate pentru a ajuta la reglarea răspunsului organismului la stres. Cortizolul poate afecta metabolismul, tensiunea arterială și sistemul imunitar.

Noradrenalină este un alt hormon asociat cu răspunsul la stres și este eliberat în timpul situațiilor tensionate pentru a spori vigilența și atenția.

Endorfine sunt hormoni care acționează ca analgezice naturale și care pot fi eliberate în timpul certurilor pentru a ajuta la reducerea durerii și a disconfortului emoțional asociat cu situațiile tensionate.

Serotonină este un neurotransmițător care joacă un rol important în reglarea stării de spirit și a emoțiilor. Nivelurile de serotonină pot fi afectate în timpul certurilor și pot contribui la sentimente de iritabilitate, anxietate sau depresie.

Aceste reacții hormonale sunt parte a răspunsului natural al organismului la stres și conflict și pot varia în funcție de intensitatea și durata certurilor, precum și de reacțiile individuale ale fiecărei persoane. Este important să înțelegem că aceste reacții sunt parte a modului în care corpul nostru se adaptează și răspunde la situații tensionate și că pot fi gestionate și reglate prin tehnici de gestionare a stresului și de comunicare eficientă.

Bineînțeles, dacă ai citit acest articol și vrei să folosești cearta pentru a spori nivelul de adrenalină, te rog să îți asumi răspunderea și pentru consecințele deciziilor tale!

În final, dincolo de tonul umoristic, aș vrea să se înțeleagă că deși nimeni nu recomandă cearta ca o modalitate de comunicare, ea există, este frecventă și diferă în funcție de personalități, situații și moduri de abordare.

În final, cel mai important este să reflectezi la ce ai învățat dintr-o astfel de situație. În procesul tău de reflecție, te pot ajuta următoarele întrebări:

• Cum a reacționat corpul tău fizic în fiecare etapă când te certai?

• Ce cuvinte rostite de cealaltă persoană te-au enervat cel mai tare?

• Îți amintește de cineva cunoscut din viața ta persoana cu care te-ai certat sau ceva de la acea persoană? Poate fi privirea, tonul vocii, mirosul, o parte a corpului, gesturile…

• Ce ai fi putut să faci diferit?

• Ce cuvinte regreți că ai folosit în ceartă?

• De la ce a pornit cearta?

Și lista poate continua, dar poate într-un alt articol…