Situationship sau când iubirea devine doar o iluzie emoțională

                                 SITUATIONSHIP    : relațiile ambigue ale vremurilor moderne

                Situationship a devenit un termen tot mai popular în ultimii ani. Curioasă să aflu mai multe, am făcut o mini-cercetare despre originea și sensul său. Cambridge Dictionary îl definește ca o legătură romantică între două persoane care nu se consideră (încă) un cuplu, dar care au mai mult decât o simplă prietenie.

               Articolul de astăzi își propune să vorbească despre momentele în care întâlnești un posibil partener sau o posibilă parteneră, dar acesta definește relația nu ca un angajament propriu-zis, ci ca un situationship.

                                                                     Ce este un situationship?

         Intuitiv sau nu, un situationship nu implică responsabilitate emoțională completă. Conexiunea emoțională autentică a devenit tot mai rară. Individualismul și cultura modernă reduc spațiul pentru intimitate și implicare profundă.

         Relațiile tradiționale, în care doi oameni construiesc încredere, respect și disponibilitate emoțională, devin tot mai rare. În schimb, apare acest model de relație fluidă, care servește adesea persoanelor cu maturitate emoțională scăzută sau cu nevoi constante de validare externă.

          Mesajul unui situationship este adesea: > „Nu trebuie să punem presiune. Să vedem cum vin lucrurile.”

        Traducerea reală: dacă nu depun efort în relație, nu trebuie să te superi. Suntem doar într-o situație, trăim clipa, iar emoțiile mele sau ale tale nu sunt prioritare — responsabil este Universul.

          Fluiditate și validare externă

           Un aspect central al acestui tip de relație este fluiditatea. Persoanele aflate într-un situationship pot rămâne deschise către alte situații similare, extrăgând constant validare din exterior. Aceasta indică o lipsă de echilibru emoțional și de maturitate afectivă. Pentru unii, căutarea continuă a validării poate deveni chiar o formă de dependență emoțională.

           Metaforic, putem compara situația cu un fluture care zboară din floare în floare. Persoana obține atenție și admirație din exterior, dar nu este capabilă să se valideze singură. Relațiile multiple oferă confort temporar și protecție împotriva nesiguranței proprii, însă nu duc la creștere emoțională autentică.

                                                           Gaslighting și evitarea responsabilității

           Persoanele implicate într-un situationship pot recurge la manipulare emoțională, inclusiv tehnici de tip gaslighting. Dacă partenerul încearcă să interpreteze lucrurile sau să tragă la răspundere cealaltă persoană, răspunsul poate fi defensiv: – „Nu am spus niciodată că asta vreau” – „Este doar în imaginația ta” – „Ai întrebat greșit”

       Astfel, emoțiile celuilalt devin un instrument de validare, fără implicare autentică sau asumare a responsabilității.

                                                         Analiza lingvistică a termenului

       Structura termenului „situationship” este semnificativă:

• „Situation” sugerează un moment trecător, întâmplător, creat mai degrabă de coincidență decât de intenția participanților. Aceasta reflectă dorința de a evita implicarea și responsabilitatea.

• „Ship” sugerează o navă sau trafic de emoții, o piață invizibilă a sentimentelor intense, căutate de cei care nu pot gestiona complexitatea emoțiilor.

Termenul reflectă astfel un fenomen psihologic: evitarea angajamentului și nevoia de validare externă, fără maturitate emoțională.

                                                     Congruența și semnele de alarmă

                    Oricând cineva trăiește sau caută un situationship, de obicei nu anunță de la început: „Vreau doar această legătură ambiguă”. În momentul în care este tras la răspundere, acțiunea și interesul său se pot redirecționa rapid, pentru a evita claritatea.

Aici este important să subliniem importanța congruenței: alinierea dintre gând, vorbă și comportament.

Dacă cineva promite anumite lucruri într-o relație și acestea rămân doar la nivel verbal sau sunt realizate cu întârziere, ar trebui să îți ridici semne de întrebare: această persoană poate să se angajeze emoțional sau caută doar un situationship?

                             Implicarea emoțională și angajamentul -ce se întâmplă în creier

• Conexiuni mai bune între cortexul prefrontal și amigdala → reglarea emoțională mai eficientă

• Activarea sistemului de recompensă (dopaminergic) → motivație și plăcere în relații sănătoase

• Consolidarea insulei și cortexului cingulat anterior → empatie și înțelegerea celuilalt

• Plasticitate sinaptică în hipocamp → memorarea și integrarea experiențelor relaționale

                           Dacă acest sistem de recompensă nu se dezvoltă prin relații sănătoase, bazate pe responsabilitate și implicare emoțională, ci doar prin experiențe pasagere și lipsite de angajament, creierul se obișnuiește cu trăiri intense, dar efemere, fără efortul implicării reale.

Rezultatul: individul devine nesățios și nesatisfăcut, căutând mereu noi surse de stimulare emoțională — alte cuceriri sau situationship-uri — pentru că legăturile anterioare s-au epuizat rapid.

Trăirile pasagere și accesarea emoțiilor

             Trăirile pasagere și accesarea emoțiilor doar la suprafață nu permit setarea lor în centrele corespunzătoare ale creierului și nu favorizează procesarea completă a emoțiilor.

              Fiecare emoție are un parcurs natural, cu etape și intensități diferite: 1. Apariția – emoția se declanșează ca răspuns la un stimul intern sau extern. 2. Recunoașterea și conștientizarea – creierul identifică emoția și îi atribuie sens. 3. Reglarea și integrarea – emoția este procesată, legată de alte experiențe și memorată în hipocamp. 4. Expresia și răspunsul adaptativ – emoția se exprimă adecvat, dezvoltând empatie și responsabilitate emoțională.

Accesarea superficială limitează: – Paleta emoțională disponibilă – Plasticitatea și conectivitatea creierului – Empatia și înțelegerea celuilalt

Impactul asupra persoanei implicate

Cealaltă persoană, care se trezește implicată într-un situationship și rămâne emoțional atașată, își irosește energia și timpul: – încearcă să descifreze intențiile celuilalt; – evaluează dacă cerințele proprii sunt exagerate; – speră că lucrurile vor evolua spre ceva serios.

Toate acestea creează un cerc vicios, secând energia persoanei implicate și menținând-o prinsă într-o relație ambivalentă.

Acest context ne arată cât de important este să fim cu cărțile pe față de la început, dar și că societatea modernă, tot mai individualistă, limitează accesul oamenilor la conexiunea emoțională autentică și la disponibilitatea față de sine și ceilalți.

        Bineînțeles, situationship reprezintă varianta ideală pentru cei care caută trăiri trecătoare și nu pot gestiona spectrul complet al emoțiilor profunde pe care o relație autentică le-ar oferi. Acești indivizi nu reușesc să manifeste comportamente sau reacții care să construiască respect reciproc, încredere și disponibilitate emoțională, elemente fundamentale ale unei relații mature și sănătoase.

            Și nu vorbim aici de adolescenți, ci despre oameni adulți în buletin ,dar imaturi emoțional.Se pot remedia astfel de comportamente dăunătoare și pentru ei,dacă devin stil de viață ?Dar aici deschidem o discuție mult mai amplă pentru un alt articol.