Oglindă

Fost-am oglindita-ntr-o oglinda sparta…

In care nu ma mai vedeam

Privind acum in urma…

Desi nu-ntelegeam

Vad cum atatia ani

Pierdut-am viata in reflexia ei.

Si lectii multe am trait…

Intr-o oglinda-n care m-am privit.

Din mii de-oglinzi eu am ales

Pe cea mai deformata

Si mii de cioburi am cules

Din oglinda sparta si deformata.

Un adevar patrundea dincolo de sticla ei

Si cu glas mut ma anunta

Ca tocmai in deformarea ei

Va sta puterea-mi toata.

Curgand pe rama dantelata

Si prelingand mierlos in straturi

Mirosul ipocrit o-nvaluia

Oglinda deformata,sparta….

Plangea lumina de-o privea….

Si nu putea s-o-ncapa

Caci adevarul ea nu-l ascundea

Caci era nascuta din minciuna

Nicicand in ea nu vei vedea

O inima calda sau buna..

Oglinda era sparta…

Imaginile deformate s-au refacut

Din mii de cioburi colorate

Si tot nu au fost ca la-nceput…

Chiar de s-au adunat toate…

Iluzia privitului a ceea ce a fost

Nastea durerea fara rost

Imagini deformate in lumina

Minciuni in ochi….

De cioburi inima e plina

Se scalda atat de ademenitoare

O amagire mare si perfida….

Iti spune ca te uiti la ea

Cand privesti in oglinda…

Oglinda cea in cioburi sparta

Mintit-a ochii cu iubire

Croieli din serpii prefacuti

ce-o-nvaluie-n ipocrizie…

Din toate sticlele ce-au fost

Menite s-oglindeasca

Eu am ales gresit

Oglinda care sa-mi vorbeasca.

Nu ma mai incred in tine,

Oglinda sparta, minicinoasa

Tocmai ce te-am inlocuit

Cu o imagine frumoasa.

Imaginea cea despre mine

Asa cum sunt si nu am mai fost

Intreaga,refacutasi fara cioburi

Acum stiu ca am un rost

Eu sa culeg lumina

Si-apoi s-o daruiesc

Acelora ce cu lumina

Aleg sa ma priveasca cum iubesc.