Liniște
Este o liniste presarata cu calm,
Dar apasatoare.
Secundele topite se preling
Molcom in departare
Este o liniste surda
Si doare
Singuratatea din linistea absurda
Devine intrebatoare.
Picuri de timp cad pe ganduri
Trairile se zbat
Ca frunzele-n vanturi
Se-aude un fir de poveste
Pe strada
Si linistea se opreste
Nu care cumva sa cada
In picuri topiti de traire
Sa nu se transforme
Pentru maine in amintire.
Linistea plange speriata-n secunde
Ii e atat de frica sa nu se afunde
In sentimente prea profunde.
Din picurii ei cad tropaind in neant
Batai de inimi, iubiri de neiertat.
Si cu un sughit jalnic
Isi ineaca amarul
Linistea urla
Traieste calvarul.
Tic, tac se plange iar timpul
Si cu acele isi sterge chipul
Ofteaza bland in fata mea.
“Te-am regasit, iubite!”
Spuse linistea!
Aberatii din autoizolare….