REZOLVAREA CONFLICTULUI LA CLASĂ
Comunicare asertivă , un ingredient de care orice persoană are nevoie! Cum rezolvăm conflictele ? Sunt conflictele bune ?
Să te înțelegi bine cu cineva înseamnă să nu aveți conflicte ?
Roadele uunui conflict sunt discuțiile de după, atunci când fiecare poate reflecta la comportamentul său ,poate vedea ce anume l-a provocat să acționeze astfel și poate exprima ce așteptări are de la ceilalți.
Inteligența Emoțională, un element care se pierde pe zi ce trece, este condimentul care ne poate ajuta să ne găsim echilibrul interior.
Ce faci când intri la clasă și simți toate energiile date peste cap, copii nervoși, alții plânși ? Eu una, nu îmi pot și nu veau să îmi țin ora într-o atmosferă încărcată negativ.Nici nu cred că ar avea rost, pentru că elevii ar avea oricum creierul setat la problemele lor și nu s-ar putea deloc concentra la oră, dar să mai și participe la lecția interactivă.
Așa că, dacă tot trebuia să reglăm dinamica de grup, am făcut exerciții de comunicarea asertivă.
Mai jos las exercițiul făcut azi, poate vă este util chiar și în familie !
Pasul 1. Fiecare a povestit versiunea sa, fără ca altcineva să intervină.
Pasul 2. Am făcut un tabel în care am notat persoanele implicate în conflict și am segmentat conflictul în tabel cu următoarele categorii la care fiecare dintre cei implicați au completat:
– Numirea exactă a tututor faptelor/vorbelor făcute/spuse de persoană
– Cum s-a simțit persoana în cauză când a făcut fapta
– -cum crede persoana că s-a simțit cealaltă persoană implicată, atunci când i s-a aplicat fapta/i s-a spus vorba
– Ce consideră persoana în cauză că ar trebui să facă pentru a finaliza conflictul
– Ce ar vrea persoana în cauză să facă cealaltă persoană
Pasul 3. După ce s-a completat tabelul de către toate persoanele implicate în conflilct , am început să discutăm având următoarele reguli: mediatorul(profesorul) citește și întreabă persoana care a scris detalii .De exemplu: la fapte ce a cauzat producerea lor, cât de tare a dat, exact ce cuvinte a spus și de ce .În acest timp nimeni nu are voi să intervină în discuție, excepția celor care au detalii imortante despre poveste sau întrebări referitoare la secțiunea din tabel despre care se discută.
La secțiunea cu ce a simțit persoana care a făcut fapte, în funcție de vârsta lor, unii copii au nevoie de ajutor,deoarece încă nu cunosc toate emoțiile , lipsa unei educații emoționale există și cu totții o știm și simțim d ela adult la copil.
Foarte interesant este când ajungem să discutăm ce crede persoana A că a simțit persoana B când i s-a făcut sau i s-a spus X lucru. Aici putem exersa și implementa empatia, pentru ca elevii să poată avea capacitatea să se pună „în papucii celuilalt”.Putem să îi ajutăm să înțeleagă diferențele dintre ei, faptul că nu doar arătăm diferit,dar și gândim diferit și simțim diferit, avem praguri diferite de reziliență, toleranță și moduri total diferite de reacții la pericol, amenințări, frustrare.
La finalul tabelului este , în fapt, vorba de asumare, pentru că ceea ce fiecare scrie că ar putea face pentru finalizarea conflictului, este recunoașterea faptelor și a modului greșit de reacție, înțelegerea și validarea sentimentelor celui pe care l-am rănit.Deși nu putem reface,nu putem șterge vorbele, putem și dorim cu toții o încheiere emoțională.
“Arată-mi că îți pasă” , acesta este mesajul pe care creierul nostru îl percepe atunci când cineva își cere iertare pentru fapte sau vorbe care ne-au produs sentimente negative și ne referim aici la a ne cere scuze în mod sincer.
Când verbalizăm ce am vrea să facă cealaltă persoană pentru a “ plăti “ pagubele produse, expunem cee ace avem nevoie de la acea persoană la nivel emotional.
La finalul exercițiului cei implicați se privesc și își cer scuze astfel: spun exact ce am greșit(fapte/vorbe),de ce am făcut aceste lucruri, ce mi-a declanșat aceste reacții, apoi spun că înțeleg cum te-au făcut să te simți faptele mele, și că îmi pare rîu că te-am făcut să te simți astfel și înțeleg că sunt responsabil și că ceea cea am făcut nu a fost cel mai bun model de comportament.
În traducere, fiecare pas al exercițiului are un scop profund:
– Numirea exactă a tututor faptelor/vorbelor făcute/spuse de persoană
Lucrează la RESPONSABILIZARE – a scrie faptele greșite și a le vizualiza ajută la conștientizare și ne duce pe drumul asumării lor.
– Cum s-a simțit persoana în cauză când a făcut fapta
INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ- ajută la găsirea și înțelegerea emoțiilor trăite de acea persoană
– -cum crede persoana că s-a simțit cealaltă persoană implicată, atunci când i s-a aplicat fapta/i s-a spus vorba
– EMPATIE – ne apropiem sau acordăm în simțire cu persoana pe care am vătămat-o, înțelegem emoțiile trăite de ea și creierul nostru face legătura între fapta noastră ca declanșator al emoției celuilalt și automat
– Ce consideră persoana în cauză că ar trebui să facă pentru a finaliza conflictul
Toleranță, deschidere, granițe personale, asertivitate- cât dau de la mine ca să repar și să îți fie și ție bine
– Ce ar vrea persoana în cauză să facă cealaltă persoană
A CERE , A PRETINDE ceea ce consider că mi se cuvine ca și reparație, care sunt nevoile mele, POT SĂ EXPRIM CEEA CE DORESC