Waldorf clasa a XII-a Filosofie
Ce ne-au raspuns trecatorii in Piata Sf.Gheorghe la intrebarile filosofice:
Care este SENSUL existentei tale pe Pamant?
Ce inseamna pentru tine FERICIREA?
Care este cea mai importanta VALOARE umana?
Nu raspunsurile in sine, ci interactiunea cu oamenii, reactiile lor, atitudinile atat de diferite fata de intrebari, de profunzime intrebarilor, perceptia lor asupra activitatii noastre, au fost pentru o zi de miercuri oportunitatea de a TRAI constient .
Ora de filosofie practica cu clasa a XII -a a Liceului Waldorf in centrul orasului a fost momentul acela in care realitatile celor care intrebau s-au intersectate cu ale celor care erau intrebati.
De la rusinea abordarii unor straini, la nesiguranta in reactia pe care ei o vor avea, la obiectivitatea cu care sa privim reactia lor fara legatura cu persoana noastra, pana la interactiuni profunde cu povesti de viata, miercrui am deschis o poarta in care intrebarile noastre au zburat inspre spirit si trezire.
” Valoarea umana cea mai importanta este libertataea de a zburta in lantul in care suntem prinsi” ne-a raspuns un domn la a treia tinerete.
” Fericirea nu exista atunci cand ai o viata ca a mea” a replicat o doamna cu ochii in lacrimi.
“Suntem ok, nu multumim” a spus un cuplu ca raspuns la intrebarea “Ce este Fericirea pentru voi?”
“Nu m-am gandit niciodata la asta” am auzit de cateva ori de la oamenii dispusi sa auda si sa ramana in suflete cu intrebarile.
Dupa forfota creata in Piata Sf.Ghoerghe, impreuna cu cativa dintre elevi ne-am retras la un ceai sa concluzionam trairile evenimentului.
Oare sa fie o intruziune in spatiul lor personal, o “violare ” a intimitatii” o abordare cu astfel de intrebari profunde -cum sustinea una dintre eleve?
Oare avea dreptate trecatorul care ne-a spus ca este o prostie ce facem si ne-a facut sa ne simtim stupid?- cum ne relata o alta eleva?
Cate realitati? Cate puncte de vedere? Cate trairi?
Ce frumos sa poti vedea dincolo de realitatea ta, sa accepti o altfel de atitudine cu senitatate stiind ca este perspectiva altuia si nu o poate clintii pe a ta.
Ce bogati suntem sa ne putem spune liber opiniile si sa le sustinem fara a incerca sa ii convingem pe ceilalti.
“Doamna, dar de ce le mai spuneti “multumesc” si “o zi buna” daca oricum nici nu v-au bagat in seama”- ma intreba un elev dupa ce in incercarea de a aborda trecatorii am primit mai multe refuzuri sau reactii de indiferenta.
“Pentru ca eu asa sunt, este realitatea mea, iar reactia lor nu influenteaza realitatea mea.este dreptul or la a spune nu sau a nu interactiona, asta nu am determina pe mine sa ma simt stanjenita de ceea ce fac sau sa nu mai cred in acest proiect” i-am explicat .
In final, scopul proiectului era de a pune un punct de exclamare in constientizarea verbului “A TRAI”, fie ca trecatorul s-a oprit si ne-a scris raspunsul sau, fie ca a plecat cu intrebarea in suflet, fie ca nici macar nu s-a oprit sa ne spuna nu.
A TRAI CONSTIENT sa fie oare cea mai greu de atins avutie a secolului nostru?Sa fie oare o reteta uitata a omenirii?Sa fie oare un scop in sine pentru a aduna in desaga vietii experientele trairii pe Pamant?
Miercuri, pentru cateva ore noi am trait constient, lasand la o parte pamantestile trairi de rusine, stanjeneala, jena, indoiala, si asimiland ceea ce am putut darui si ceea ce ne-a fost daruit.
cat de frumos poate fi ca un strain(in fizicul pamantean) sa iti deschida poarta spiritualitatii sale verbalizandu-ti niste raspunsuri la intrebari atat de profunde?Oare cu cate dintre aceste spirite am luminat in alte sfere, cu cate dintre ele ne vom reintalni?
Ce ne este dat in saracia coprului fizic sa privim in ochi omul si sa soarbem glasul sau sunt doar intreumente ca sa putem sa ne dizolvam in acelasi crampei de lumina.Cati dintre noi am simtit?
Cat de multa bogatie am primit sa lucrez cu minunatii
adolescenti care se intreaba si ei care este sensul existentei lor, cine sunt si cum sunt?Sa ne putem contrzice, sa dezbatem, sa ne miram, sa ne frustram , sa radem si sa ne enervam impreuna sa ne putem spune cum ne percepem unii pe altii si sa comparam cu propria perceptie?
Copii intr-un maturitate care mi-au daruit multe alte si alte intrebari despre mine, despre ei, despre lume.
Ma inclin in fata voastra, suflete frumoase din clasa a XII-a !