Potrivit Raportului European privind drogurile 2024 (EMCDDA): Consumul de canabis, stimulente și opioide rămâne ridicat în rândul tinerilor. În UE, aproximativ 83 milioane de adulți au consumat droguri cel puțin o dată în viață.
Cu aceste date în față îți propun să vorbim despre consumul de droguri !
De ce consumă adolescenții droguri?
Ce face acest lucru cu creierul lor ?
Cum putem depista semnele înainte să fie prea târziu ?
Tot mai des, auzim despre adolescenți care au „testat”, „încearcă din când în când” sau „au prieteni care consumă”. Ceea ce altădată era un subiect izolat, astăzi a devenit un fenomen aproape banalizat în ochii lor – un trend, o formă de evadare, o căutare de sine învăluită în fum sau prafuri.
Tot mai des, părinții sunt surprinși, șocați sau neîncrezători. „Al meu nu ar face asta!”, „Dar cu cine se învârte?”, „A crescut bine, nu i-a lipsit nimic!”. Și totuși, adolescenții consumă. Pentru că e o perioadă vulnerabilă. Pentru că creierul lor nu și-a terminat etapele de dezvoltare ,astfel încât să fie capabili să gândească în profunzime la consecințele faptelor sau să vadă dincolo de plăcerea de moment oferită deconsum, și pentru că, poate mai mult decât oricând, în această etapă de viață ei caută apartenență, alinare sau curaj.
Să începem cu cauzele , sau motivele care pot duce la consumul de substanțe De ce ajung adolescenții să consume droguri ?
Punctual , din iată câteva dintre motivele pentru acre adolescenții consumă droguri :
trăiesc anxietăți pe care nu le pot verbaliza,
suferă de singurătate, izolare, bullying sau presiuni de performanță,
nu își cunosc emoțiile și nu au mecanisme sănătoase de reglare emoțională,
vor să aparțină unui grup sau să pară mai curajoși,
vor să „uite” – o durere, un abuz, o despărțire, o rușine.
ANTURAJUL un element CRUCIAL în adolescență
Dezvoltarea umană, ca etapă ne arată că la încă din preadolescență, copilul începe cel mai vizibil să se desprindă de ceea și de cum l-au creat părinții lui, începe să exploreze cine este sau cine poate deveni el, astfel că ajunge la perioada în care are idei diferite de ale părinților, nu mai dorește să asculte, se încontrează, vrea mai multă autonomie, explorează mai mult diverse roluri situații, fiind etapa cunoscută prin pancarta pusă pe ușa camerei sale, pancartă pe care scrie “ BATE LA UȘĂ ÎNAINTE DE A INTRA ! “ . Toate aceste schimbări pe care noi, ca adulți el vedem în exteriorul lor prin comportamente, atitudini, negarea autorității parentale, acele momente când își dau ochii peste cap sau când nu doresc să se conformeze regulilor, când ne răspund înapoi, se încăpăâînează să facă invers , toate acestea vin însoțite de o furtună interioară emoțională și o presiune psihică greu de dus pentru ei.Faptul că în fiecare zi își văd corpul în continuă schimbare, preferințele vestimentare balează de la o săptămână la alta, încercând să găsească acel stil care să-l reprezinte,rolul social în grupul clasei îl validează sau invalidează, grupul de prieteni devine locul unde el simte că este cineva, altcineva decât copilul de acasă, că este cineva mare, văzut, cu putere de decizie, cu propria viziune, toate acestea sunt schimbări normale în dezvoltarea adolescenților ar sunt grele, apăsătoare și consumatoare de energie pentru aceștia. Anturajul este de acum centrul universului în care ei pot deveni , în funcție și de personaliateta care tot mai mult se conturează, fie organizatrul grupului, fie cel care oferă suport emoțional altora, fie cel care se ocupă cu distracția, fie cel care îndrăznește să încalce regulile, fie cel care este mereu umilit, fie cel care face rost tuturor de diverse , dar în final, orice rol joacă, acesta este diferit de cel de acasă și îi oFeră șansa de a exprima alte părți ale personalității sale. Modul în care adolescentul interacționează cu anturajul este extrem de important pentru el, acesta reprezentând validarea lui ca și ființă independentă, într-un pol opus cu ceea ce el trebuie să fie acasă-un copil care ascultă de cei mari. Dacă prietenii consumă, riscul ca adolescentul să accepte „doar o dată” este foarte mare. Și de multe ori, acea dată devine începutul.
CUM SE DEZVOLTĂ CREIERUL ADOLESCENTULUI ?
Adolescența – o etapă de reconstrucție profundă a creierului
Adolescența este una dintre cele mai dinamice și intense perioade de transformare a creierului uman. Această „reconfigurare” profundă nu se încheie odată cu pubertatea, ci continuă până spre vârsta de 25 de ani. Remodelarea cerebrală din această etapă este influențată simultan de vârstă, de experiențele trăite și de furtuna hormonală specifică pubertății, care pune în mișcare mecanisme complexe de dezvoltare neurobiologică.
Ce se întâmplă, de fapt, în creierul adolescentului?
Pe măsură ce copilul pășește în adolescență, creierul său începe un proces intens de reorganizare internă. Imaginează-ți o casă care este renovată în timp ce încă este locuită – acesta este creierul adolescentului: funcțional, dar aflat într-o reconstrucție continuă.
Unul dintre cele mai importante procese este „tăierea selectivă” (pruning-ul) conexiunilor neuronale din materia cenușie, adică din regiunile implicate în gândire, procesarea informației, luarea deciziilor și reglarea emoțiilor. Conexiunile care nu sunt folosite suficient sunt eliminate, în timp ce cele utilizate frecvent sunt consolidate. Astfel, creierul devine mai eficient și mai adaptat la cerințele mediului – un proces firesc, ghidat de principiul „folosește-le sau le pierzi”.
Această reorganizare începe din zonele posterioare ale creierului și avansează treptat spre cortexul prefrontal, ultima zonă care ajunge la maturitate. Cortexul prefrontal este esențial pentru funcțiile executive: luarea deciziilor, planificarea, autocontrolul, gândirea critică și evaluarea consecințelor.
Pentru că această zonă este încă „în construcție”, adolescentul poate părea impulsiv, indecis sau copleșit emoțional. Nu pentru că nu vrea să fie „cuminte”, ci pentru că, biologic vorbind, încă nu are toate instrumentele necesare pentru a-și regla complet comportamentele și reacțiile.
Pentru că zona prefrontală a creierului este încă în dezvoltare, preadolescenții și adolescenții tind să se bazeze mai mult decât adulții pe o altă structură cerebrală – amigdala – atunci când iau decizii sau rezolvă probleme.
Amigdala este partea creierului responsabilă de procesarea emoțiilor intense, de reacțiile impulsive, de comportamentele instinctive și de răspunsurile rapide de tipul „luptă sau fugi”. Astfel, în lipsa unei implicări suficiente a cortexului prefrontal (care ajută la analiză, raționament și control), deciziile adolescenților pot fi adesea influențate de emoții puternice, reacții de moment sau impulsivitate.
Această particularitate neurologică explică de ce, uneori, comportamentele lor pot părea exagerate, imprevizibile sau greu de înțeles pentru adulți – creierul lor încă învață să echilibreze emoțiile cu rațiunea.
De aceea, e esențial ca adulții din jur – părinți, profesori, mentori – să înțeleagă că multe dintre comportamentele adolescentului nu sunt forme de rebeliune, ci expresia unui creier în plină evoluție: fragil, dar cu un potențial uriaș de a învăța, de a se adapta și de a deveni tot mai autonom.
Ce se întâmplă în creierul unui adolescent când CONSUMĂ droguri?
Creierul adolescentului este în plină reconstrucție. Dacă în copilărie „autostrăzile neuronale” sunt în plină dezvoltare, în adolescență se face curățenie: se elimină conexiunile inutile și se fortifică cele frecvent utilizate. Acest proces mai este cunoscut și sub denumirea de “pruring neuronal ” Acesta este procesul de maturizare neuronală.
Partea frontală a creierului – cortexul prefrontal – responsabilă de luarea deciziilor, controlul impulsurilor și planificare – se finalizează abia în jurul vârstei de 25 de ani (Casey et al., 2008).
Drogurile, în special canabisul, amfetaminele sau cocaina, afectează grav această zonă. Ele dereglează sistemul de recompensă (dopamina) și pot duce la:
dificultăți de concentrare și memorie,
impulsivitate crescută,
tulburări de judecată și asumare de riscuri,
scăderea empatiei și a motivației,
anxietate, atacuri de panică și depresie (Volkow et al., 2003; McKetin et al., 2013).
Dacă drogurile ajung constant în creierul adolescentului, nu mai vorbim doar de efecte trecătoare, ci de modificări de structură și funcție, care pot persista în viața adultă.
Ce efecte are consumul de droguri pe termen lung? Iată câteva dintre efecte :
Risc crescut de depresie, psihoză și anxietate severă
Tulburări de personalitate și comportament antisocial
Scăderea performanței academice și abandon școlar
Probleme de relaționare, conflicte familiale
Dependențe multiple (alcool, jocuri, sexualitate compulsivă)
Tulburări de somn, alimentație și impulsivitate extremă
Adolescenții care încep consumul devin mult mai vulnerabili emoțional în viața adultă. Mulți dezvoltă mecanisme de evitare, nu învață să gestioneze stresul real, rămân blocați în rușine și negare.
Cum ÎȚI DAI SEAMA dacă adolescentul tău consumă ?
Poate că nu îți va spune. Sau poate că vei simți, dar nu vei vrea să vezi.
Așa că iată semnele la care să fii atent:
Schimbări bruște de comportament: iritabilitate, apatie, agresivitate;
Ochi roșii, dilatarea pupilelor, miros neobișnuit în haine;
Somnolență excesivă sau insomnie, schimbări de apetit;
Minciuni frecvente, bani lipsă sau obiecte care dispar din casă;
Izolare socială sau anturaj nou, brusc și diferit;
Scăderea rezultatelor școlare sau absenteism;
Tăieturi pe brațe, semne de automutilare sau gesturi de risc.
Ce e DE FĂCUT ca PĂRINTE ?
DISCUTĂ CU EL ! În primul rând, vorbește despre subiect. Nu-l transforma în tabu, ci în oportunitate de conexiune. Întreabă, ascultă, nu judeca.
CUNOAȘTE-I ANTURAJUL ! În al doilea rând, cunoaște-i prietenii, mediul, locurile unde merge. Fii prezent fără a controla excesiv.
CERE AJUTOR ! Dacă bănuiești consumul, nu te panica, dar nici nu ignora. Vorbește cu un psiholog, cere sprijin, propune un consult.
FII DISPONIBIL EMOȚIONAL ! Fii acolo emoțional. Adolescenții au nevoie de limite, dar și de înțelegere. De brațe care țin, dar și de urechi care aud ce e „dincolo de cuvinte”.
Te îndemn să privești drogurile nu ca o „greșeală de moment”, ci ca un strigăt de ajutor tăcut. Nu toți adolescenții care consumă devin dependenți, dar toți cei care devin dependenți au început cu „doar o dată”.
Ca psiholog, văd în ochii lor nevoia de liniște, de validare, de a fi văzuți fără să fie certați. Nu avem control asupra alegerilor lor, dar avem puterea de a planta încredere, curiozitate și atașament securizant.Și…niciodată nu este prea târziu pentru a intra în sufletul lor !
Pentru că uneori, singura doză de care au cu adevărat nevoie… e o doză de conectare autentică cu cei care ne iubesc cu adevărat !
INSTITUȚII CARE TE POT AJUTA :