The CROODS -Film
Atunci când ai de scris un eseu de doar două pagini cu o sinteză a analizei unei cărți din prisma unui anumit curent psihologic și te zbați între distopii ca Farenheit 415, filme esențiale ca Memoriile unei Gheișe sau modernistul Jocker, vechiul și profundul Lost sau lungul și dramaticul Unorthodox , și în final ajungi tot la comicul și aparent superficialul desen animat Familia Crood.
Aparent un film ușor, o comedie savuroasă pentru copii și parțial pentru părinții deja obosiți după sărbători, pelicula de animație ascunde atât de bine prototipuri relaționale, în care unii dintre noi ne putem regăsi sau nu…depinde de cât de larg avem ochii deschiși.
Grug, tatăl familiei primitive, osciează între reprezentarea arhetipurilor masculine de Eroului-băiatul în drumul spre maturitate reprezentat de tatăl și Rege- acea forță masculină așezată, la care Băiatul ajunge acceptând limita egoului său și așezându-se în sine prin conexiune la energia Tatălui.Cu o forță fizică de invidiat , forță care îl setează în rolul de sex tare, protector al familie și totodată “provider” de hrană fiziologică , Grug cuprinde disproporția dintre aspectul și puterea fizică și imaturitatea și incapacitatea de adaptare interioară, cea a copilului temător ce preferă să își ocrotească familia în substraturile confortabile ale gândirii sale rigide, în peștera cu care erau obișnuiți, în viața din interiorul ei, cu toate regulile care îi oferă predictibilitate și siguranță, în opoziție cu lumea de afară, cu tărâmul metaforicului ” mîine “, copilul care atunci când ceilalți nu fac cum dorește el, reacționează violent, se supără, trântește ușa, țipă și întoarce spatele jucând rolul de neiubit, neapreciat.Magistral se rezumă gândirea prizonierului copil Grug într-un corp de bărbat în îndemnul spre familie ” să vă fie teamă, afară sunt pericole peste tot ! “teama este bună, schimbarea este ceva rău ! “, simbolizând frica de schimbare în opoziție cu siguranța creată din obișnuițele propriei vieți liniare, rigide, sigure, deși periculoase în a deveni manii, fixații.Prizonier în propria sa lume de reguli fixe, lipsite de logică și argumente, de o gândire proprie și refugiat în siguranța egoului său măreț ce are mereu nevoie de validările celor din exterior prin aprobarea și obediența acestora, Grug este o dihotomie delicioasă a unui fizic uriaș într-un eu minuscul, neregăsit, a unui bărbat matur încă nenăscut.
Ugga, soția lui Grug, prototipul mamei, ființa maternă, personalitatea împăciuitoare , cea care oferă mângâiere copilului-soț, atunci când încercările emoționale ale vieții în afara peșterii, ale aventurii spre necesitatea unei readaptări la mediu, îi blochează în conștientizare și recunoaștere și în drumul său spre maturizare.Ugga este mângăietoarea uriașului orgoliu masculin al propriului soț, cu o îmbietoare maturitate și grijă, dar și pricepere în a nu îi leza nicicând egoul din rolul pe care el îl asimilează și fără de care viața lui nu ar avea sens, acela de lider, de șef de trib, de cap al familiei.
Copilul în corp de tată-Grug și soția Ugga- transpunerea arhetipului Mamei au trei copii, fiecare dintre ei prototipuri delicioase și ilustru transpuse în Eep- adolescenta rebelă, Thunk-adolescentul copie a masculinității doar în plan fizic, care și declară la un moment dat că el nu are creier, ci forță și bebelușul Sandy- ale cărei instincte primare ale primilor ani de viață devin în peliculă comicele situații în care un pui de om poate reprezenta un pericol pentru cei din jur.Bineînțeles că din ilustra familie- nucleu al societății nu poate lipsi și figura soacrei lui Grug – Gran, a cărei plăcere este sarcasmul aruncat la țintă sigură asupra ginerelui său.Interesante simbolistici au și anumite animale de companie , în special Belt -cel care îi ține loc de curea personajului secundar Guy, simbolistic susținându-i ca un talisman farmecul și puterea masculină la care și Grug râvnește în adâncul sufletului său, animal care își face apariția pe parcursul filmului , declarat fiind singurul animal de companie care nu trebuie mâncat.Cine este Guy ? Un adolescent frumos, ravisant, cu un iz de macho, cu o mare siguranță de sine, creativ, aventurier, netemător, sensibil , un personaj ca Umbră a lui Grug deținând tot ce acesta din urmă nu poate sau încă nu este pregătit să acceseze: o viață trăită din plin, în plenitudinea imprevizibilului ei, o siguranță de sine izvorâtă din propria gândire , maturitatea accesării emoțiilor așa cum ele vin, ieșirea din zona de confort, atuuri ce îi și dau personajului Guy un farmec aparte și o invizibilă coroană de Arhetip Bărbat-Rege combinat subtil cu inconștiența și beatitudinea unui adolescent rebel ce vrea să cucerească lumea.
Eep o adolescentă rebelă ce face paradoxul zilelor noastre al dilemei despre masculinizarea femeilor și feminizarea bărbaților.Eep deși creionată fizic atrăgător, îmbracă atitudini, gesturi și acțiuni masculine, grotești, ale unui războinic gata de luptă, de noi cuceriri.Să fie ea oare întruparea unei Femei Alfa a zilelor noastre ?:).
Relaționarea dintre Eep și Guy ca și pantă a unei înfiripări amoroase adolescentine, trezește tatăl din Grug și totodată copilul din acesta, făcându-l să concureze în orgoliu cu nou venitul personaj care vrea să îi duce spre lumea de Mâine-Tomorrow land.Frica neverbalizată a lui Grug de a pierde autoritatea asupra fiicei lui, este în fapt frica copilului său interior, o luptă a copilului Grug în trup de mascul feroce cu imberbul matur Guy într-un trup de adolescent, în fapt lupta cu propriile frici și drumul său spre maturizare și desprindere de rolul de tată și coborârea înspre Sine, individul Grug, bărbatul Grug.
Deasupra tuturor simbolurilor și dihotomiilor, metaforelor și conceptelor atât de frumos expuse într-un doar desen animat, ideea de reactualizarea a familiei, de schimbare de la setarea unui trai doar de supraviețuire, la unul de a trăi cu adevărat este cea care creionează acțiunea întregii pelicule și ne face să comparăm cu ziua de astăzi, dar cumva la polul opus: într-o lume în perpetuă schimbare, în care ne updatăm constant pentru a fi aliniați social, cum supraviețuiește eu-ul nostru?, Unde este individual ?Ce este individualiattea ? Unde este însuși sufletul familiei , s-a pierdut în mecanismul social al ” familiei nucleul de bază al societății ” cu toate normele lui de ” așa trebuie, așa se face, așa spune lumea ” lăsând victimă răspunsurile la esențialele întrebări ” cine sunt eu, în afară de rolul de mamă, tată, soacră ?” ” oare pot fi eu, cel ce m-am descoperit , să mă desprind de cuibul familiei fără a simți că îi trădez, ca și confrimare a ajungerii la maturitate ? ” oare pot ieși din peștera mea și să văd că există și alte potențiale realități ? ” atunci când am nevoie de confirmarea altora să fie , pe semne, un semn al încă imaturității mele, indiferent de vârsta biologică pe care o port ? ” ce înseamnă a trăi cu adevărat după prporiile-mi percepte și valori ? ” cine sunt eu pentru mine însămi ?”.
Drumul spre maturizare, spre devenire, spre întoarcere și ajungere la Sine este la fel de comic, dramatic, anevoios și plin de imprevizibil precum un desenul Familia Croop, doar că, spre deosebire de desenul animat, în viața de zi cu zi, ne rămâne mereu o portiță de ieșire, un drum ocolitor , ce ne mângâie egoul măreț…cum ar fi likeurile pe Facebook , postările din vacanță pe instagram, concediile cu prietenii, fotografiile cu ce am primit de la Moș Crăciun sau Gerilă:)))) și în final putem exclama fericiți “uite, ce frumos este la noi în peșteră ! “.
A se vizualiza cu soacră, mamă, cățel, pisică și toți ceilalți membrii ai familiei!