Cadrul actual: #Stress, #Sarcini multiple, #Oboseală, #Probleme financiare, #Schimbări la nivel mondial în planul sănătății indivizilor, #Alimentație contaminată cu elemente artificiale, #Tornadă informațională prin canalele social media, #Schimbare a valorilor sociale, #Schimbări la nivel național în plan educațional
Într-un astfel de cadru, într-o lume mereu în grabă, plină de factori stresanți, multe obiective ce necesită a fi atinse, presiuni sociale la tot pasul, tipare pe care trebuie să le urmăm, abundență de informații, tehnologizarea care vine să înlocuiască multe din abilitățile umane, acesta este tabloul zilelor noastre.
Într-o societate în care graba și stresul sunt elementele de bază, calmul, conectarea și conștientizarea au devenit, precum șofranul, ingrediente rare și scumpe pentru relațiile sănătoase.
Cu toții știm că educația începe acasă, în sânul familiei, unde se construiește temelia solidă a caracterului și a conduitei morale a fiecărui copil. Prin modelele pe care le oferim și prin cuvintele pe care le rostim, le plantăm micilor noștri oameni sămânța valorilor care îi vor ghida în drumul lor prin viață. Este de la sine înțeles acum de ce copiii au nevoie de reguli clare și constante pentru a-și dezvolta structura interioară și pentru a înțelege limitele și consecințele acțiunilor lor.
Studiile din psihologie și numeroase cercetări arată legăturile dintre stilul de parenting, personalitatea părinților, modelul de atașament care se dezvoltă la copil, precum și traiectoria de viață a copilului în poziția de viitor adult, dar și modalitatea acestuia de relaționare, adaptare la societate și noua sa familie, precum și echilibrul individual interior. Bineînțeles asta nu exclude și liberul arbitru, dezvoltarea ulterioară și schimbarea dorită a adultului și influențele pe care societatea le va avea oricum, la orice vârstă asupra oricărui individ.
Iată, așadar, că regulile de parenting nu sunt doar discuții la nivel filosofic, ci sunt structuri care arată la nivel științific, măsurabil, cuantificabil, traiectorii privind viața de viitor adult a copilului pe care noi îl educăm. Regulile, așa cum și etimologia spune, vin să regleze, să ofere un cadru, o siguranță, un spațiu de permisiune a manifestărilor, a întrebărilor, a creșterilor, a legăturii între de ce da și de ce nu și chiar în ce fel se conferă această permisiune.
Astfel, putem defini ce înseamnă parentingul nu doar ca și cumul al responsabilităților celor deveniți părinți, dar și ca domeniu actual de studiu pentru specialiști, și putem aduce în acest sens chiar și argumente solide studiate științific care să susțină importanța existenței unor reguli sănătoase pentru un parenting echilibrat.
Parentingul este procesul prin care părinții își îngrijesc și își educă copiii pentru a-i ajuta să crească și să se dezvolte în adulți responsabili și echilibrați. Este o responsabilitate continuă și complexă, care implică o varietate de activități și interacțiuni care contribuie la formarea și dezvoltarea copiilor pe toate planurile: fizic, emoțional, social și intelectual.
Dacă este să aducem în discuție piramida nevoilor a lui Maslow, putem porni de la nevoile bazale, dar este important să parcurgem toate etapele piramidei pentru a nu uita că un adult asumat, matur, echilibrat nu este doar un om bine hrănit și “cu mulți prieteni pe Facebook”, ci o persoană care a muncit la cunoașterea interioară, care este conștientă de influența pe care faptele sale o au în comunitate și care poate și dorește să contribuie la dezvoltarea celor din jurul său.
Ce acțiuni principale implică parentingul:
• Îngrijirea fizică: Asigurarea nevoilor fizice ale copilului, cum ar fi hrănirea adecvată, îmbrăcăminte corespunzătoare, odihnă suficientă și îngrijire medicală.
• Educația și dezvoltarea: Oferirea de stimulare cognitivă și dezvoltarea abilităților necesare pentru a învăța și a crește într-un mediu sigur și susținător.
• Gestionarea comportamentului: Stabilirea de reguli și limite clare, precum și aplicarea consecințelor pentru comportamentul inadecvat, pentru a ajuta copiii să învețe responsabilitatea și autodisciplina.
• Sprijin emoțional: Oferirea de susținere emoțională și construirea unei relații afectuoase și empatice cu copiii, pentru a-i ajuta să-și dezvolte încrederea în sine și să facă față emoțiilor lor.
• Modelarea comportamentului: Fiind un model de comportament și valori pozitive, pentru a-i învăța pe copii cum să se comporte și să interacționeze în lumea din jurul lor.
Reluând descrierea societății actuale, vă invit să vizualizăm de ce într-un astfel de cadru este important să avem reguli în parenting.
Regulile în parenting oferă următoarele beneficii:
• Stabilitate și siguranță: Regulile stabilesc un cadru clar și previzibil pentru copii, oferindu-le un sentiment de siguranță și stabilitate în lumea lor. Această stabilitate le oferă încredere și le ajută să se simtă în siguranță în explorarea lumii.
• Învățarea valorilor și comportamentului adecvat: Prin intermediul regulilor, părinții pot comunica și transmite valorile și comportamentele pe care le consideră importante. Aceste reguli îi învață pe copii cum să se comporte în mod adecvat în diferite situații și îi ajută să înțeleagă diferența dintre bine și rău.
• Dezvoltarea autodisciplinei și responsabilității: Regulile îi învață pe copii să-și controleze comportamentul și să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Această dezvoltare a autodisciplinei este esențială pentru succesul lor pe termen lung în viață.
• Comunicarea și relațiile sănătoase: Regulile deschid canalul de comunicare între părinți și copii. Ele pot fi folosite ca un mijloc de a explica motivele și raționamentele din spatele deciziilor și pot facilita discuții sănătoase despre comportament și consecințe.
• Pregătirea pentru viața adultă: Prin respectarea regulilor în copilărie, copiii învață abilități importante pe care le vor folosi și în viața de adult, cum ar fi gestionarea timpului, respectarea regulilor sociale și rezolvarea problemelor.
Copiii au nevoie de reguli, deoarece dezvoltarea lor neurologică nu permite ca ei să dezvolte anumite acțiuni neuronale care, de exemplu, să îi facă să înțeleagă consecințele faptelor sale sau modul în care chiar regulile clădesc în ei anumite comportamente și au direct legătură cu motivația, voința, reglajul intern. Copiii care sunt lăsați să își facă propriile reguli de educație sunt copii care se cresc singuri, uneori chiar transformați în adulți (în cazurile extreme), iar în interiorul lor se produc dezechilibre grave care, cu timpul, vor fi mai mult sau mai puțin vizibile în manifestarea socială. Te invit să îți imaginezi cum va crește un copil căruia părinții nu îi oferă un exemplu de adult care poate impune regulile? Ce reglaj interior va avea acest copil? Care va fi viziunea lui asupra altor relații pe care le va dezvolta și ce poziție va adopta? Cum va face el față interdicțiilor, răbdării, așteptării, muncii, plăcerii versus neplăcerii și multor alți pași de dezvoltare pe care nu i-a parcurs?
Bineînțeles revesul este un părinte care exercită aceeași grijă părintească, cu aceeași intensitate și atunci când copilașul este trecut de o anumită vârstă și este, sau ar trebui să fie la casa lui , cu familia lui nou formată, dar….cu toții știm că există si părinții care încă fac reguli de educație și le aplică copilașilor lor care, chiar dacă au 30-40 de ani….
Dar despre nevoile din spatele comportamentului acestei tipologii de părinți , într-un alt articol !
